Avocatul general al Curții Europene de Justiție și-a prezentat ieri concluziile în cauza C‑77/24, aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, axată pe răspunderea civilă a foștilor directori ai unei companii de jocuri de noroc online înregistrată în Malta, acuzați de un consumator austriac că au promovat jocurile de noroc în Austria cu încălcarea legislației locale.
Proces deschis de un austriac
Cazul provine din apelul făcut de TE, un cetățean austriac, care între 2019 și 2020 a participat la jocuri online oferite de compania Titanium, care opera de la sediul său central din Malta prin intermediul site-ului web www.drueckglueck.com.
Societatea, care a fost autorizată în mod corespunzător de autoritățile malteze, nu deținea însă o licență în temeiul Legii austriece privind jocurile de noroc, care stabilește un monopol de stat asupra furnizării de jocuri de noroc.
TE, care a pierdut aproximativ 18.500 de euro în perioada respectivp, i-a dat în judecată pe NM și OU, foști directori ai Titanium, solicitând despăgubiri pentru daunele suferite în temeiul dreptului civil austriac.
Curtea Supremă a Austriei (Oberster Gerichtshof) a solicitat Curții de Justiție să clarifice două aspecte cruciale:
1. Dacă Regulamentul Roma II (Regulamentul CE nr. 864/2007) se aplică unei acțiuni în răspundere precum cea intentată de TE sau dacă aceasta trebuie exclusă deoarece decurge din dreptul societăților comerciale, așa cum se prevede la articolul 1 alineatul (2) litera (d) din Regulament.
2. Dacă se aplică Regulamentul, ce lege este aplicabilă, conform articolului 1 alineatul (2) litera (d) din Regulament. 4 alineatul (1), care se referă la locul unde s-a produs prejudiciul.
Concluziile Avocatului General
Avocatul general Emiliou a propus Curții să răspundă afirmativ cu privire la competența Regulamentului Roma II, excluzând faptul că acțiunea în răspundere intentată împotriva directorilor se încadrează în cele „care decurg din dreptul societăților comerciale”.
Conform opiniei, încălcarea Legii austriece privind jocurile de noroc este o regulă generală și protectoare, aplicabilă erga omnes și nu este strict legată de funcția de director.
În ceea ce privește legea aplicabilă, Emiliou a indicat că prejudiciul s-a produs în Austria, deoarece de acolo a plasat consumatorul pariurile ilegale.
Locul producerii prejudiciului, în temeiul articolului 4 din Regulament, este locul de unde au fost plasate pariurile, indiferent de sediul social al companiei sau de amplasarea serverelor.
Această problemă are implicații semnificative pentru întregul sector transfrontalier al jocurilor de noroc online, deoarece atinge echilibrul dintre libertatea de a presta servicii în UE (articolul 56 din TFUE) și protecția consumatorilor în temeiul reglementărilor locale privind jocurile de noroc.
Hotărârea finală a Curții ar putea avea un impact asupra multor litigii similare deja inițiate în Austria și Germania împotriva operatorilor licențiați în Malta.
Pașii următori
Deși opinia Avocatului General nu este obligatorie, aceasta are din punct de vedere istoric o influență semnificativă asupra poziției finale a Curții.
Decizia CJUE este așteptată în lunile următoare și ar putea stabili un precedent important pentru relația dintre licențele naționale și piața internă europeană a jocurilor de noroc.
De ce este importantă această opinie? Ea consolidează poziția consumatorilor: cei care practică jocuri de noroc online dintr-o țară a UE pot acționa în justiție în temeiul legislației propriei țări, chiar dacă operatorul este licențiat într-un alt stat membru (de exemplu, Malta).