Jocurile de noroc în Europa rămân unul dintre sectoarele cel mai puțin armonizate din cadrul pieței unice.
Spre deosebire de domenii precum finanțele sau telecomunicațiile, în care Uniunea Europeană a promovat activ o reglementare comună, în sectorul iGaming și al jocurilor de noroc a predominat linia suveranității naționale.
Rezultatul este o hartă fragmentată a reglementărilor, fiecare stat membru adoptând propriile reguli, adesea foarte diferite unul de celălalt.
Uniunea a încercat în trecut să pună bazele unui dialog comun. În 2011, odată cu publicarea „Cărții verzi”, Comisia Europeană a lansat o dezbatere pe tema jocurilor de noroc online, concentrându-se în special pe protecția consumatorilor și prevenirea fraudei.
Cu toate acestea, în loc să impună un model unitar, Bruxelles-ul a recunoscut că reglementarea jocurilor de noroc trebuie să țină cont de sensibilitățile sociale și culturale ale țărilor individuale.
În 2014, a fost emisă o recomandare pentru a introduce standarde minime privind protecția jucătorilor și jocul responsabil.
Dar natura sa neobligatorie a împiedicat adevărata uniformitate: fiecare stat decide dacă și cum să o implementeze, menținând neschimbată eterogenitatea.
În 2017, odată cu decizia de a închide grupul de experți în domeniul jocurilor de noroc, UE și-a arătat disponibilitatea de a face un pas înapoi, lăsând guvernele naționale să gestioneze fenomenul în mod autonom.
A apărut astfel un aparent dezinteres pentru o reglementare comună, rezultând o alegere sistematică de a nu intra în meritul alegerilor legislative adoptate treptat.
Cu toate acestea, instituțiile europene nu au abandonat niciodată complet problema.
Comisia Europeană și Parlamentul continuă să fie implicate ori de câte ori apar dispute de reglementare, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene a jucat adesea un rol decisiv în interpretarea limitelor restricțiilor naționale, în lumina principiului liberei circulații a serviciilor.
Curtea de Justiție și-a exprimat recent opinia cu privire la problema publicității pentru jocurile de noroc, readucând problema în centrul dezbaterii europene.
Printre ipotezele în discuție astăzi, cărora nu li s-a acordat prea multă importanță, dar care implică diverse organe ale Parlamentului European, se numără și cea a introducerii unei interdicții uniforme la nivel comunitar a publicității pentru jocurile de noroc, în special jocurile de noroc online prin intermediul rețelelor de socializare, printr-o directivă europeană.
Dacă ar fi adoptată, această măsură ar cere tuturor statelor membre să aplice o interdicție consecventă, deschizând calea pentru o gestionare mai centralizată a sectorului.
Un posibil cadru comun de reglementare ar avea un impact semnificativ nu doar asupra pieței online și offline, ci și asupra strategiilor de publicitate ale companiilor din sector și asupra politicilor de prevenire a dependenței de jocuri de noroc.
Se consideră că fragmentarea actuală complică activitatea operatorilor internaționali și favorizează proliferarea platformelor ilegale și nereglementate.
În ciuda potențialelor beneficii ale unui sistem armonizat – de la o mai mare protecție a consumatorilor la o birocrație mai simplă pentru întreprinderi până la creșterea veniturilor fiscale – calea către uniformitate rămâne în suspans.
Rezistențele sunt multiple: de la apărarea suveranității naționale până la teama, din partea unor guverne, de a pierde controlul asupra unei surse importante de venituri publice.
Viitorul jocurilor de noroc în Europa rămâne incert. Deși există o conștientizare tot mai mare a necesității unor reguli comune, există încă interese divergente și obstacole politice care fac dificilă schimbarea rapidă.
Ceea ce pare posibil, cel puțin pe termen scurt, este o cooperare consolidată între autoritățile naționale și introducerea unor linii directoare partajate, în așteptarea de a înțelege dacă într-o zi Europa va fi într-adevăr pregătită pentru un sistem integrat.