Autocontrolul este, probabil, capitolul cel mai important pe care trebuie să-l stăpânească o persoană implicată în activități de jocuri de noroc. Cine reușește să controleze demonii care îndeamnă la mize mari puse pe mâna hazardului se poate felicita și socoti că a câștigat cu adevărat partida. S-a vehiculat ideea că dependența ar avea legătură cu gradul de inteligență, cu anii de școală sau chiar cu educația. Realitatea este însă mai profundă, iar doctorul canadian cu origini maghiare Gabor Maté nuanțează și spune că „fiecare dependent a fost traumatizat”, iar răspunsurile trebuie căutate în evenimentele petrecute de fiecare individ în perioada 0-7 ani de viață. Cazul de față dovedește că adicția nu lovește doar păturile sărace și fără facultate din societate. Playresponsibly prezintă confesiunea făcută de o persoană cu studii superioare importante și care susține că a intrat din plictiseală pe tărâmul virtual al păcănelelor. A reușit să se lecuiască mult prea târziu, cu tratament de specialitate, prețul fiind singurătatea și pierderea unor milioane bune de lei, bani adunați cu iscusința minții sale de IT-ist.

Iată scrisoarea deschisă a jucătorului:

„Am fost dependent de jocuri de noroc. Nu sunt singurul, dar am ales să vorbesc.

Îmi doresc să facem un pic de lumină în ceea ce privește stigmatizarea persoanelor afectate de dependența de jocuri de noroc, dar și în privința realității crude a industriei de gambling din România.

De la succes profesional la prăbușire personală

Am aproape 50 de ani, sunt dublu licențiat și am urmat două Masterate, în domeniul IT și în robotică. Am condus proiecte majore de digitalizare în bănci, energie, telecomunicații și administrație publică. Aveam o viață stabilă, un venit foarte bun, o familie frumoasă. Eram, din toate punctele de vedere, un om împlinit.

Totul a început aparent inofensiv, în 2019, din plictiseală. Dar realitatea este că întâlnirea mea cu jocurile de noroc a fost pregătită de un mediu infestat: reclame la tot pasul, săli de jocuri pe fiecare colț de stradă, o industrie care normalizează adicția.

De la o mie de lei „de distracție” am ajuns, în doar câțiva ani, să pierd milioane. Am pierdut nu doar banii, ci sănătatea mintală, fizică, încrederea celor apropiați și, aproape, familia.

Am reușit, cu greu, să mă trezesc. După 4-5 ani de cădere. Am urmat terapie, am primit sprijin, am avut parte de câteva șocuri care m-au forțat să mă opresc. Acum sunt în recuperare – singur, fără resurse financiare, dar viu și determinat să vorbesc.

Nu este vina noastră. Este vina unei industrii care profită din suferință. Am analizat în profunzime ce s-a întâmplat.

Concluzia? ȘOCANTĂ: nu este vina dependenților, ci a industriei care exploatează o boală psihică în scop comercial și ocolește deliberat legea.

Iată câteva realități:

Contul unic? O iluzie legală. Sub o singură licență, operatorii deschid zeci de platforme independente, fără sincronizarea autoexcluderilor.
Autoexcluderea este sabotată. Am peste 50 de cereri, din 2020. Unele au fost ignorate, altele șterse. Altele nefuncționale între platforme operate de același grup.
Operatorii oferă „bonusuri” și încurajări când ceri protecție, ca să te întorci în joc.
Nu există raportare centralizată la ONJN. Un jucător autoexclus pe o platformă poate continua nestingherit pe altele.
Publicitatea este agresivă, masivă, omniprezentă. De la SMS-uri și emailuri până la TikTok, sportivi celebri și reclame stradale.

Copiii sunt noua țintă. Un aspect extrem de grav, ignorat de autorități: sesiunile demo disponibile fără autentificare sau verificarea vârstei.

Copiii pot accesa jocuri care simulează mii de lei în câștiguri în doar câteva minute. Ce discernământ are un copil de 10 sau 13 ani când vede 100.000 RON „câștigați” în 10 minute? Ce mesaj primește când sportivii și influencerii preferați promovează aceste jocuri ca fiind „cool”?

Este o formă de racolare precoce. O normalizare a comportamentului adictiv, o pregătire psihologică pentru viitorii clienți-dependenți.

România – o țară plină de „fantome”

Cei care au căzut pradă dependenței nu sunt oameni slabi. Sunt oameni normali, care au fost manipulați într-un sistem construit să-i transforme în fantome sociale: oameni care nu mai există pentru familie, muncă sau viață.

Industria aduce bani la buget? Da, dar cu ce preț? Se spune că industria aduce aproape 1% din PIB la Bugetul de stat. Dar câți dintre acești bani sunt plătiți cu: sinucideri, familii distruse, infracțiuni cauzate de lipsa banilor, copii crescuți fără părinți sau în medii traumatizante?

Adevărul este că românii care s-ar vindeca, de fapt care ar fi lăsați să se vindece, ar produce și mai mulți bani. Bani curați. Bani din muncă, nu din ruină.

Date esențiale:

84,3 milioane de tranzacții online, cu cardul, către industria de gambling (BNR, 2023)
Valoare totală: 12,5 miliarde lei, reprezentând 12,5% din totalul plăților electronice ale românilor
2,5 miliarde de euro cheltuiți online pe jocuri de noroc – 3,1% din piața globală

Recomandările Consiliului Europei (https://rm.coe.int/p-pg-2024-7-policy-paper-online-gaming-gamibling-final-en/1680b07d2d):
Crearea de strategii integrate pentru prevenție, tratament, reglementare și reducerea daunelor
Interzicerea sesiunilor demo fără verificare de identitate
Monitorizare sporită și control strict al operatorilor online

Singura soluție pentru un dependent: AUTOEXCLUDEREA!!! Statul nu te ajută. ONJN este pasiv. Operatorii vor doar să te țină în joc. Singura armă pe care o ai este AUTOEXCLUDEREA.
Folosește-o obsesiv, de fiecare dată când simți că pierzi controlul. Reîncepe procesul, pe fiecare platformă. Autoexcluderea este dreptul tău legal – și uneori, singura salvare reală.

Ce putem face? Un plan de acțiune național, cu măsuri concrete, aliniate la majoritatea țărilor:

Recunoașterea dependenței de jocuri ca boală psihică (ICD-11 – cod 6C50)
Centre de tratament gratuite, susținute de CNAS
Interzicerea sesiunilor demo fără verificare de identitate
Pauze forțate în joc, eliminarea funcției autoplay
Limită lunară de depunere pe cont (de exemplu, 2000 Ron)
Buton de panică permanent vizibil pentru autoexcludere
Eliminarea reclamelor cu persoane publice
Audit anual ONJN, sancționarea neglijenței instituționale
Suspendarea licențelor operatorilor care încalcă legea

Nu mai putem închide ochii: România nu poate fi un stat în care veniturile publice sunt construite pe suferința celor mai vulnerabili. Dacă generația noastră a fost deja afectată, generațiile viitoare trebuie protejate ACUM. Nu mai avem timp.

Dacă tu, cititorule, ești în pericol, nu aștepta salvarea de la alții. Statul e inert. Operatorii vor profit. Prietenii nu înțeleg.

Folosește autoexcluderea. Închide conturile. Cere ajutor. Treci peste rușine.

Și dacă ai trecut prin ce am trecut și eu, vorbește. Fă-ți povestea publică. Pentru tine, și pentru alții”.