Un studiu de dată recentă analizează opiniile mai multor terapeuți activi în serviciile de dependență și implicați contextual într-un program de terapie cognitiv-comportamentală online pentru jocurile de noroc cu probleme.

Terapeuții intervievați au raportat experiențe pozitive, în ciuda unor probleme practice legate de evaluarea adecvării participanților la program și a dificultăților de menținere a pacienților implicați.

Deși există încă puține dovezi științifice referitoare la eficacitate în ceea ce privește anumite grupuri de populație (variabile socio-demografice și comportamente de joc), este clar că tratamente mai personalizate ar putea îmbunătăți reținerea pacienților în tratament și rezultatele terapiei.

În acest sens, terapia pentru jocurile de noroc problematice ar trebui realizate cât mai „personalizate” posibil, pentru a propune conținuturi eficiente pacientului individual sau categoriei specifice de pacienți, omițându-le în același timp pe cele care nu sunt utile pentru îmbunătățirea rezultatelor terapeutice.

Module terapeutice suplimentare și specifice ar putea fi oferite pacienților cu probleme multiple, predispuși la atacuri de panică sau depresivi etc. Cu referire la problemele legate de jocurile de noroc, literatura de specialitate recunoaște trei profiluri distincte de jucători:

@ cei care sunt supuși doar condiționării comportamentale;

@ cei care au vulnerabilități emoționale (de exemplu, tulburări de dispoziție, un istoric de traumă);

@ cei care se caracterizează prin apetit pentru risc și impulsivitate.

Personalizarea une terapii pe baza acestor profiluri ar avea avantajul de a propune un conținut relevant pentru fiecare pacient, într-un mod adecvat și concis. Deși terapeuții declară adesea că doresc să integreze terapia cu abordări mai tradiționale, în majoritatea cazurilor cea mai importantă barieră în calea acestei lucrări de sinteză este lipsa de flexibilitate.

Pentru a realiza abordări terapeutice cu adevărat amestecate, este important să se ia în considerare atât distincția dintre diferitele metode de furnizare a serviciilor (consiliere vs terapie, programare vs răspuns în direct la solicitările pacientului), cât și momentul (dacă, cum și când să alternați interacțiunea față în față cu alte metode) și diferitele tipuri de asistență la distanță (e-mail, telefon, chat, forum).