„Fiecare dependent a fost traumatizat”, este concluzia unui as al studierii adicțiilor, doctorul Gabor Maté, cel mai vândut autor de cărți în România. Din păcate pentru fiul lui Stelian Caramitru, specialiștii de la noi n-au găsit trauma care, mai târziu, avea să ducă la dependența acestuia de jocurile de noroc. „Fiul meu a încercat cu hipnoză, a făcut bioenergie și a ajuns și la diverși specialiști. Nimic n-a reușit”, povestește, dezamăgit, Caramitru, care și-a expus cazul într-un interviu pentru Playresponsibly întins pe două episoade.

Bucureșteanul afirmă că a bătut drumul pe la mai mulți psihologi din București, dar unii i s-au părut dubioși, după ce a aflat că fac jocul operatorilor de slot-machine (păcănele). Îl indică pe Radu Rizeanu, de la Clinica Aquamarin, de la care fiul său ar fi primit, la finalul unei ședințe de terapie, o broșură sponsorizată de Novomatic, operator puternic pe piața păcănelelor.

De asemeanea, nici despre Cristian Andrei, un psiholog des întâlnit pe ecranele televizoarelor, Stelian Caramitru nu are o părere prea bună. În schimb, pe fiul său l-a ajutat mult Eugen Hriscu, de la clinica ALIAT.

Se ridică întrebarea cât de etic este ca un psiholog să trateze un dependent, dar să fie în contact și cu operatorii. Se știe că informațiile fine, de ordin psihologic, stau la baza construirii unor astfel de aparate, fiind făcute pentru a produce plăcere și pentru a atrage clienții. Iar cele mai bune informații le oferă chiar dependenții.

Broșură finanțară de Novomatic

„Domnul Rizeanu înțeleg că a fost sau încă mai este consultant pentru Novomatic Austria, producător de slot-machine. Deci, cum vine asta? Am fost și la Cristian Andrei, un alt individ care se află în solda industriei jocurilor.

Domnul Rizeanu îl întreba pe fiul meu ce-i place lui la aparatele de joc, dacă-i plac luminile de nu-știu-ce nuanțe, dacă-i plac nu știu ce sunete. De fapt, el dorea să vadă reacția unui jucător, unui dependent de jocuri. Și era era foarte încântat de răspunsurile primite. După aia, mi-a spus că el consiliază Novomatic Austria. Mi-a oferit o broșură din care fiul meu să citească, chipurile, să facă niște pași pentru ca să scape.

După aia am văzut că broșura era editată prin finanțarea Novomatic, scria pe verso. Atunci, s-a oferit să îi acorde două ședințe de de psihoterapie gratuit, după care să plătească nu-știu-cât, mă rog... La vremea respectivă, vorbesc de anul 2010, o ședință de tepapie costa 125-150 de lei, ceva de genul.

Pe noi ne-a ajutat doar doctorul Hriscu, de la Clinica ALIAT. Fiul nostru a fost internat în vreo două rânduri. Îi duceau într-o pensiune, se instalau acolo. Și aveau mai mulți pacienți dependenți, de diferite calibre, să zic așa, și dependenți de alcool, și de droguri. Mi-a spus fiul meu că era unul, săracul, care era depentent de droguri. I-au administrat ceva să-l calmeze”, afirmă Stelian Caramitru.

„Să vedem care are o mașină mai bengoasă”

Radu Rizeanu n-a putut fi găsit la cabinet, iar Novomatic a comentat despre contractul psihologului cu operatorul. „La nivel de Novomatic Group nu avem contract, dar asociația Joc Responsabil sigur are. Sunt mai mulți psihologi la nivel național cu care asociația colaborează”, a comentat Adrian Georgescu, CEO-ul Novomatic România.

Contactat telefonic, Cristian Andrei (foto mare) a recunoscut că Institutul de Relații Umane, pe care îl dirijează, are o colaborare cu asociația Joc Responsabil, despre care Stelian Caramitru susține că are în spate operatorii din industria jocurilor de noroc.

„Am întâlnit atâția oameni ca dânsul și nu prea mă afectează o astfel de afirmație. În 2010, când spune că l-am avut pacient pe fiul dânsului, nu exista asociația Joc Responsabil, cu care acum am un parteneriat. Încercăm să facem intervenție pentru jucători cu oamenii pe care-i avem în țara asta.

Asta înseamnă că, dacă ONJN-ul nu face niciun proiect, dacă guvernul în general nu face niciun proiect, este absolut necesar să colaborez și cu părinții, și cu soțiile, și cu operatorii, și cu autoritățile. Altfel, nu ai nicio șansă. Dacă eu lucrez cu operatorii și le fac educație cu privire la ce se întâmplă cu jucătorii, asta înseamnă că sunt plătit de ei? Înseamnă că acești oameni sunt conștienți că trebuie să facă ceva, nu doar profit”.

„Nu m-am vândut nimănui”

Andrei invocă jurământul lui Hipocrate. „Sunt tâmpenii. Am jurat să lucrez pentru pacientul meu. Nu mă apuc acum să exploatez pacientul în interesul altei persoane. Nu fac așa ceva, în niciun domeniu. Nu lucrez nici cu industria pharma, ca să zici că promovez vreun medicament, nici cu industria în interesul industriei. Știu foarte bine ce am de făcut. Nu m-am vândut nimănui. Din moment ce acum mă aflu într-o mașină rablagită cu care mă deplasez spre București....

Spuneți-i domnului respectiv să vină cu mașina lui până la institut, să vedem care are o mașină mai bengoasă. El, care și-a învățat copilul să aprecieze banii și să joace jocuri de noroc, sau eu, care mă chinui cu copiii ăștia de atâția ani?

Pentru ca un psiholog să reușească ceva cu un jucător trebuie să-i implice pe toți oamenii. De foarte multe ori, familia zice: luați-l, închideți-l, că noi nu mai avem încredere în el și nu ne mai interesează. Toate industriile din lumea asta fac responsabilitate. Conceptul de responsabilitate socială este ceva obligatoriu în toată țările civilizate, pentru marile companii care fac profituri mari, fie că e vorba de Coca Cola sau cei care lucrează în domeniul petrolului.

„Ce, e taur?”

Ei au obligația să aibă asociații care lucrează la responsabilitate socială. Este foarte bine că industria din România reușeste să facă asta și să aibă această asociație, Joc Responsabil. Pentru noi, cei de la Institutul de Relații Umane, a fost singurul ONG... Noi n-am vrut să lucrăm direct cu industria, dar a fost singurul ONG cu care puteam fac proiecte, pentru că ONJN-ul...

Noi am depus la ONJN un memoriu pentru asta și n-am primit un răspuns nici în ziua de azi. Că nu e cadrul legal și că n-au cum să facă proiecte. Noi lucrăm și cu grupurile de suport. Avem 3 grupuri de suport. Dintre care unul este al aparținătorilor, părinților și soțiilor, cu care lucrăm. Noi lucrăm cu jucătorii, nu cu industria. Să nu vină omul ăsta să spună că, după ce am consiliat 5.000 de oameni în doi ani și jumătate, sunt vândut industriei, că îl dau în judecată.

Din 2019 până acum, avem 383 de oameni care amenințau cu suicidul. Nu s-a sinucis niciunul, pentru că am fost online non-stop cu ei pe consiliere psihologică. Dacă el (n.r. - Stelian Caramitru) îmi spune mie că eu exploatez pacienții ca să faciliez profiturile industriei, înseamnă că e un nenorocit! Cum poate să spună așa ceva? Eu nu întreb pe nimeni ce senzație are când vede culoarea roșie a unui aparat de jocuri. Ce, e taur? Nu-i e rușine?”, s-a înfierbântat specialistul.

„Eu nu mă urăsc cu nimeni. Spun doar atât: să pună mâna acest domn să muncească pentru copiii ăștia care sunt dependenți. Eu mă duc de două ori pe săptămână în licee, să le vorbesc elevilor de riscul jocurilor de noroc și mă el acuză că facilitez industria? Nici nu vreau să discut!”, încheie Andrei.