Internaționalul italian Sandu Tonali (24 de ani), legitimat la formația engleză de fotbal Newcastle United, a vorbit despre cum s-a vindecat de viciul pariurilor într-un interviu pentru publicația „La Repubblica”.

Sandro Tonali și-a povestit relația cu jocurile de noroc, care i-a adus o pedeapsa primită ca urmare a încălcării regulilor: „M-am închis în mine. Nici oamenii care mă iubeau nu știau că am o dependență”.

Familia nu știa de viciul său

Sandro Tonali a trecut peste interdicția primită și și-a reluat viața în tricoul formației Newcastle. Nu are nicio barieră să vorbească despre perioada delicată prin care a trecut când totul a ieșit la iveală. „Nu este o exagerare să vorbim despre o primă și o a doua viață. Stilul meu de viață a fost negativ. Eram închis pentru toată lumea și asta m-a făcut să-mi schimb comportamentul. Am fost așa atât în ​​cantonament, cât și acasă, cu prietenii și cu familia. Astăzi, din fericire, sunt diferit”, a spus el într-un interviu pentru Repubblica.

Procesul de vindecare a inclus câțiva pași decisivi. Primul a fost să renunțe la telefonul mobil: „Nu l-am avut șase luni în ultimul an. Am simțit un sentiment de libertate: sentimentul de a fi bine chiar și fără el. Înainte, nu puteam să merg dintr-o cameră în alta fără telefon. Acum îl folosesc ca să-mi sun mama, pe tata sau pe cineva din familie. Și intercațiunea cu rețelele sociale este minimă. Dacă îmi amintesc primul pariu? Nu. A devenit un obicei la 17-18 ani. Și normalitatea a fost când a început să-mi ocupe atât de mult timp. Faptul că era online m-a orbit, m-am închis în carapacea mea”.

Tonali a mai dezvăluit că nu și-a dat seama că jocurile de noroc au devenit o dependență: „Când o persoană se află într-o astfel de situație, este greu să-l întrebi dacă este bolnav. Îți va spune mereu că nu. Chiar dacă simte că nu este bine. Nu-i vine să creadă că are această problemă, așa că tinde să o ascundă. În ultimele luni am petrecut mult timp cu psihologul. Treaba lui a fost să mă facă să înțeleg cum am căzut în asta”.

„Nu puteam lua medicamente”

Și-a revenit când a văzut că poate pierde totul: „De obicei, se înțelege situația când se pierde ceva: familia, locul de muncă, salariul. În cazul meu, însă, disponibilitatea mea financiară nu m-a făcut să realizez gravitatea problemei. A fost o muncă dificilă de recuperare. Nu puteam lua anumite medicamente, pentru că cu 95% dintre ele aș fi fost testat pozitiv pentru dopaj, așa că totul a fost o călătorie mentală. A durat luni, cu un psiholog și un psihiatru. În primele două luni de descalificare m-am rupt de toată lumea, apoi, revenind la viață, antrenându-mă în fiecare zi fără să am meciuri, am înțeles că plătesc pentru ceea ce am făcut”.

Fostul mijlocaș al lui AC Milan s-a trezit din coșmar și a devenit un mesager care încearcă să îi ajute pe alții. „Cea mai interesantă întâlnire? În Newcastle, într-o fabrică care produce capace pentru conductele de gaz din ocean. Am fost acolo pentru că jocurile de noroc sunt foarte populare în Anglia. Au fost câțiva care mi-au spus, la câteva luni după descalificare: „Am încetat să mai pariez din cauza a ceea ce ți s-a întâmplat”. Au fost jucători compulsivi de ani de zile. Un italian mi-a spus că un angajat câștigă 2.000 de lire pe lună, dar uneori trebuie să facă ore suplimentare pentru a-și întreține familia: aruncă prea mulți bani la jocuri de noroc”.

Cine este Tonali astăzi? O spune chiar el: „Cineva care poate vorbi cu toată lumea: cu cei care au nevoie de ajutor și cu cei care nu”.