Avem o poză cu patina anilor '90.
În stânga, cu ochelari și cu tunsoarea ciufului de pădure, un domn care se pregătea să devină meleonar.
În dreapta, cu șapcă și cu o expresie ușor tâmpă, un adolescent, plin de coșuri și de impresii.
Cine ar fi crezut că ochelaristul se va autointitula Regele Neîncoronat al Cazinourilor, iar Micul Prinț al Coșurilor a avut momente când se visa un Peron al pieței jocurilor de noroc din România?!
Fotografia în sine este o poveste, obiectivul lăsând narațiunea în grija noastră. Adultul este unchiul șapcaliului și a reprezentat un guru pentru educația micuțului, ba chiar un trader al carierei sale.
Povestea a mers mult și atât de departe încât la finalul ei îl găsim pe micuț director la Loteria Română. Devenise un adevărat gentleman, cu costum scump, ceas și mai scump, impresii de fante și aere de cocalar.
Ochelaristul nu era nici el chiar un Mecena, un mic interes îi zvâcnea pe sub cămașă, în dreptul corasonului. Tatăl pupilului era un greu cu ochi albaștri și inspirația de a umple țara cu sloturi.
Sloturi care nu aveau nici mamă și nici tată, singura lor grijă era să strângă banii proștilor.
Șapcaliul povestește cu glas catifelat cum că profitul se colecta cu portbagajul mașinii. Așadar, profesorului Ciuf de pădure i s-a părut o plăcere să stea cu micuțul Peron și să mulgă și el câteva zeci de sloturi.
Ochiul dracului letal în relația celor doi
Relația a mers ca unsă cu miere. Adolescentul se căsătorește, are doi fii pe care unchiul îi botează.
De la micuțul din fotografie, cu semnul mirări pe fruntea îngustă, găsim un om în toată firea, gata oricând să fie pe coperta Casino Magazin și creator de oftat printre mondenele vremii.
Unchiul schimbă ușor macazul, se upgradează ca director de cazino și se updatează ca un mare, mare consilier și lobbyst (la modul total în sens marxist).
Peron este pa-pa de la Loterie și-i reproșează printre dinți unchiului că s-a vândut Odettei (o doamnă cu care ochelaristul colaborase și care împreună cu un grup progresist și total dezinteresat începuse să reformeze piața jocurilor de noroc).
Astfel, șapcaliul, ajuns adult și dedulcit la funcții și comisioane, își ia inima în dinți și-i spune unchiului un grup de cuvinte selectate cu atenție din jargonul vechi, dar și cel nou.
Adică tot tacâmul învățăt, ca mic suporter rapidist, de la Mincea - Butelie.
Unchiu' înțelege ușor și rapid mesajul, își face cruce cu stânga (dreapta o păstrează pentru un viitor de AUR), scuipă în sân și de atunci vocabularul său pentru nepot s-a redus la două cuvinte: prost și tâmpit.
Uneori, când este nervos, le spune pe amândouă.
Povestea are și o continuare, dar avem nevoie de un număr considerabil de cititori pentru aceasta, ca s-o scriem pe cealaltă. Dacă nu apare, înseamnă că Sorin și Dănuț nu mai sunt „File de poveste”.