Un freamăt de satisfăcătoare ironie a trecut ca o boare printre intelectualitatea gamblingului autohton: „Am prins-o pe Odetta, una scrie-alta face”, își șopteau în barbă detractorii.

Ca în orice școala modernă, de antropologie socială, diferite teze teoretice au început să-și facă simțită prezența un război ideatic. Bineînțeles, discuțiile, dialogurile și chiar contra-argumentele s-au înscris într-o notă colocvială.

Trebuie subliniat de la început că Dl. Keynote Speaker, Dan Ghiță, nu s-a exprimat încă pe această speță, dumnealui urmând să dea o tușă oficial-gnoseologică într-o prestigioasa revistă targhetată pe viața cazinoului.

Prezentarea paradigmei s-a făcut pe principiul maieutici socratice - (n.r. - atenție dl Pocora, aceasta nu înseamnă că s-au vândut sau cumpărat maiouri ca-n piața Constanței) - ale doamnei Odetta Nestor, care susține în teza de doctorat că este corect și bine pentru un operator să aibă sediul firmei în România.

Dar aceeași onorabilă doamnă susține, de data aceasta în calitate de președinte AOJND, cât de bine și european este ca aceiași operatori online să-și aibă sediul și compania într-o țară din UE.

Cei care au reclamat - puterea momentului în convingerile doamnei fost presedinte ONJN - și-au asumat-o scolastic, dar au dat-o anonimă.

Doamna Odetta declarându-se o adeptă convinsă a criticii kantiene le pune în față teoria antinomiei prin care își susține ideea, că atunci cănd două principii, poziții sau legi pot fi determinate și susținute în mod egal ca fiind necesare, pot avea si atribute de adevăr (n.r. - adică, luați-o pe care vreți, că e cea bună).

Apoi, provoacă pe toți specialiștii din piață la o discuție în Agora: „Îi invit pe ORICARE dintre acești specialiști neasumați să discutăm pe orice subiect din domeniul jocurilor de noroc, așa cum eu am făcut mereu în fața a zeci de oameni”.

P.S Acesta este paragraful din teza de doctorat care se bate cap în cap cu ceea ce susține AOJND-ul astăzi prin doamna Odetta Nestor.

„Curtea sublinia că „restricţiile privind libertatea de a presta servicii pot fi justificate prin motive imperative de interes general. Obiectivul de a lupta împotriva criminalităţii invocate de către Portugalia poate constitui un motiv de interes public superior, de natură să justifice restricţiile privind operatorii autorizaţi de a oferi servicii în domeniul jocurilor de noroc”, declara Curtea. Aceasta a fost prima hotărâre a Curţii Europene de Justiţie cu privire la conformitatea unui monopol de jocuri de noroc cu aceste principii. A fost aşteptată de multe ţări europene, pentru că poate fi considerată ca un precedent în dreptul statelor membre ale U.E. de a determina modul în care serviciile de jocuri online pot fi furnizate pe teritoriul lor şi de a interzice sau nu serviciile de jocuri online de la operatorii străini.

Cu toate acestea, Europa însăşi este divizată atunci când vine vorba de jocuri de noroc online. În teorie, există o piaţă unică, dar, în practică, doar 13 din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene sunt de acord cu jocurile de noroc online. Şapte ţări au ales să-şi restrângă domeniul jocurilor de noroc la monopolurile de stat sau la societăţile autorizate de către ele şi celelalte şapte au urmat exemplul americanilor încercând să interzică jocurile online.

Având în vedere caracterul de monopol de stat al jocurilor de noroc, principiul aplicabil la nivelul U.E. este cel al subsidiarităţii, pieţele din statele europene care permit jocurile de noroc la distanţă sunt reglementate la nivel naţional. Acest fapt permite existenţa unui cadrul legislativ pentru piaţa jocurilor de noroc tradiţionale şi la distanţă în U.E. foarte diversificat. În mare parte dintre statele membre (douăzeci la număr) jocurile de noroc la distanţă sunt permise şi reglementate, în timp ce în şapte state sunt interzise. De asemenea treisprezece state au o piaţă liberă, şase state au monopol exploatat de stat prin diverse metode şi un stat a autorizat un monopol de tip privat131.

Curtea Europeană de Justiţie a afirmat că: „libertatea de a presta servicii, conform articolului 49 din Tratatul C.E.133, se aplică şi în cazul jocurilor de noroc şi faptul că: „jocurile de noroc pot implica anumite aspecte de ordin moral, religios şi cultural, pot presupune un risc ridicat de comitere a unor infracţiuni sau fraude şi pot avea consecinţe grave la nivel individual şi social” 134. Prin urmare, restricţiile se pot justifica în măsura în care sunt necesare pentru protecţia consumatorilor, pentru păstrarea ordinii publice (prevenirea fraudelor fiscale şi a infracţiunilor de spălare a banilor), pentru menţinerea ordinii sociale.

Jocurile de noroc constituie monopol şi nu sunt reglementate de un regulament specific sectorului la nivelul U.E. şi sunt excluse din actele orizontale cum este Directiva Serviciilor 2006/123/EC141 sau Directiva Comerţului Electronic 2000/31/EC1”.