„Confirmă părerea că nu este o stigmă socială și nici indezirabil să joci jocuri de noroc”

Keren Rosner este una dintre cele mai autorizate voci din România ca și psiholog psihoterapeut. Cu apariții dese în spațiul public, Keren Rosner și-a făcut un nume printre specialiștii cu expertiză valoroasă. Am solicitat-o să analizeze adicția românilor pentru jocurile de noroc sau pariuri sportive.

Ați întâlnit sau tratat cazuri de persoane căzute în patima jocurilor de noroc?

În jurul nostru sunt mai mulți jucători de noroc decât am bănui. Ei, în general, se ascund, iar atunci când se află despre preferința lor este când sunt demascați de familie sau de prieteni.

La cabinet ajung destul de mulți jucători, preponderent la îndemnul sau somația familiei sau în urma unor situații de viață foarte grele. Cu toate că depresia este de multe ori asociată acestei dependențe, ei nu ajung să-și trateze starea afectivă deteriorată. Sunt cei care își neagă situația sau o perep deformat.

Acceptă ușor consiliere din exterior sau tratament?

Când ajung să își piardă relația cu familia, când sunt amenințați cu divorțul sau când sunt disperați în urma împrumuturilor pe care nu le pot restitui vin la cabinet căutând salvarea, dorind să se vindece de dependență.

De obicei, vin târziu în terapie, când dependența produce schimbări în comportamentul și starea psihică a jucătorului și multe daune materiale.

Sunt tineri care vin aduși de părinți, pentru că nu mai pot face față comportamentului tânărului sau adolescentului. Nu știu cum să gestioneze minciunile, furtul și insistența jocului. Este o dependență greu de tratat și cu multe victime colaterale.

Care este specificul acestor persoane, cum se manifestă?

În momentul când vin la terapie, ei conștientizează puterea tentației, lipsa de metodă pentru a opri această tentație dominatoare. Viața lor gravitează în jurul sălilor de jocuri. Emoțional, simt dorința imprerioasă să joace. Trăiesc speranța iluzorie că vor reuși, vor câștiga. Mental, sunt acaparați de gândurile legate de joc. Cum să ajungă la sala de joc, de unde să facă rost de bani. Au credința că data viitoare vor câștiga. Comportamentul lor este de obicei dual. Se feresc mult de cei din jur, dar vânează oportunitatea să ajungă să joace. Mint în legatură cu petrecerea timpului și mai ales cu banii pierduți. Mint ca să facă rost de alți bani, ca să joace iar. Viața lor ajunge ca niște ițe încurcate din care, cu timpul, nu mai poate ieși.

Cum se formează patima? Pornește mai degrabă de la curiozitate sau de la nevoi?

Când începe să joace, poate să fie o pură întâmplare sau de divertisment cu prietenii. Mai este categoria celor care își fac un plan de câștig rapid, pentru a ieși dintr-o încurcătură sau pentru a-și cumpăra ceva ce-și dorește.

După prima exeriență, revine pentru a mai juca, fie de distracție, fie că a avut un mic câștig pe care vrea să îl reobțină. Nu trebuie să practice mult acest „ritual”, ca el să devină obisnuință și imediat adicție. Începutul este întotdeauna banal, dependența este complexă.

Ce pierd astfel de persoane, în afară de bani și de familie? La nivel psihologic, care sunt lipsurile, traumele?

Odată cu intrarea în plasa adicției de jocuri de noroc, persoana este acaparată emțional, mental, comportamental de tot ce înseamnă posibilitatea de a juca. Își neglijează profesia, familia, lucruri importante din perioada anterioară dependenței, relațiile cu cei apropiați. Multe relații se deteriorează din cauza că el caută permanent sume de bani pentru joc și ajunge să mintă așa de mult încât cunoscuții, apropiați sau nu, încep să îl evite. Singuratatea, problemele inerente îl copleșesc, în timp transformându-l într-o persoană îngândurată, agitată, cu frecvente sentimente de vină si rușine, neglijent cu sine, obosit, nefericit. Se realizează un cerc vicios, pentru că momentele de detensionare sunt tocmai cele în care joacă. Atunci, adrenalina, speranța, așteptarea palpitantă îl însuflețesc pentru câteva momente, ca mai târziu să revină starea deprimantă.

Care sunt etapele revenirii la o viață normală, cum se iese dintr-un astfel de tunel?

La situatia adicției se ajunge facil, însă drumul vindecării este anevoios. Riscul distrugerii carierei profesionale, pierderea locului de muncă, destrămarea familiei, degradarea umană sunt motive întemeiate pentru care dependenții de jocuri de noroc cer ajutor de specialitate. Efortul este imens pentru recuperare și adesea apar recăderile care descurajează și pacientul, și familia. Fiind o dependență exclusiv psihologică, detoxifierea este exclusiv psihologică. Sevrajul este dat de starea psihică proastă, presantă, care în viziunea dependentului nu poate fi controlată și eliminată decât prin joc.

Riscul de recidivă este ridicat, astfel că în procesul de vindecare sunt angrenați familia, uneori și prietenii. Terapia este de lungă durată și nu este întotdeauna un succes pentru toată viața. Sunt programe speciale și tehnici specifice prin care pacientul reușeste să își controleze impulsul și să-și exerseze răbdarea. Sigur că fiecare individ trece printr-un proces de autocunoaștere și autoanaliză ghidat și supravegheat de specialist sau specialiști, dacă recuperarea necesită echipă formată din psiholog, psihiatru, medic de familie.

Ce efect credeți că are, pe termen lung, apariția unor foști sportivi care au însemnat ceva pentru România (Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu, Bogdan Stelea și alți băieți din Generația de Aur a fotbalului românesc) în reclame la case de pariuri?

Acești sportivi care apar în reclame nu fac decât să întărească convingerea jucătorului de noroc că acest comportament este demn de dorit. Îi confirmă părerea că nu este o stigmă socială și nici indezirabil să joci jocuri de noroc. Asocierea cu sportivi sugerează activarea laturii masculine, puternice, cu voința activă. Prezintă un comportament dezirabil în a juca.

Ca și în cazul sucurilor acidulate, unde dependența este asigurată de faptul că zahărul va fi mereu cerut de creier, iar circuitul poate fi cu greu oprit, clienților li se spune să „consume” cu măsură. La jocurile de noroc, plăcerea, riscul sau ce altceva anume trimite către dependență?

În cazul jocurilor, dependența psihică este întreținută de nevoia de trăiri intense. Credința irațională de câștig, gândirea mistică legată de faptul că el este norocosul sunt vectorii care activează dorința incontrolabila de a juca. Având în vedere ca dependența este o tulburare de impuls, subiectul nu-și poate stăpâni imboldul de a fi în situația de a paria. Așteptarea verdictului este plină de trăiri emoționale intense. sursa de vitalitate, stare pe care jucătorul în general nu o are în altă situație.

Farmacii-bănci-case de pariuri. Omul găsește acest triunghi în fiecare piață din orice oraș românesc oricât de mic ar fi acesta. Cum îl caracterizați, la nivel social?

Această facilitate la a juca face ca tentația să fie activată chiar dacă decizia renunțării este luată. Casele de pariuri, ca și farmaciile și bancile, sunt afaceri bune care creează fiecare forma ei de dependență. Nevoia clienților-jucători atrage oferta generoasă a sălilor de jocuri, însă și crearea nevoii este întreținută prin promptitudinea satisfacerii nevoii de joc prin locuri specifice și atragerea de noi clienși. Jucătorii sunt de toate vârstele, începând de la adolescenți și cuprind toate categoriile sociale. Așadar, paleta doritorilor este largă și proximitatea este forma cea mai prolifică de întreținere a comportamentului adictiv.

Statul român face suficient pentru ca jocurile de noroc să nu devină un fenomen social scăpat de sub control? În țările mari, astfel de probleme primesc susținere încă din faza de prevenție, întrucât, devenind cazuri sociale, solicită apoi și mai mult resursele statului.

Statul poate să intervină cu masuri de protecție, amplasarea acestor săli să fie în anumite zone. Poate descuraja amplitudinea fenomenului prin impozite și taxe crescute, diverse criterii de înființare.

Statul intervine timid în protecția indivizilor de astfel de ispite nocive. Protecția principală și real eficientă rămâne educația și cunoașterea riscului de a dezvolta această dependență.

Populația ar trebui să fie mai mult informată de consecințele acestui viciu, de felul cum poate să fie depistată în faza incipientă tentatia de joc și încurajarea de a apela la specialiști, pentru a nu ajunge în faza critică atunci când deja degradarea este psihică, fizică, socială este mare.