Playresponsibly vă prezintă cea de-a patra parte a interviului luat sociologului Gelu Duminică.

Specialistul oferă soluții pentru ONJN, care recent și-a arătat disponibilitatea să dezvolte programe de prevenție cu Asociația Joc Responsabil, acuzată că are în spate operatorii.

Gelu Duminică îi trimite pe oamenii angajați la stat să identifice soluții la Universitatea București, unde psihologul își desfășoară o parte a activității.

În România s-ar urma astfel  „modelul suedez”, unde Universitatea Lund a fost aleasă de instituțiile de la Stockholm să trateze problema în următorii 5 ani, primind pentru cercetare fonduri de 4.000.000 de euro (în România, banii strânși la Trezorerie pentru prevenție depășesc 5.000.000 de euro).

PLAYRESPONSIBLY: Ați fi dispus să lucrați pentru instituția statului sau pentru operatori? Ori pentru ambele părți...
GELU DUMINICĂ: Pentru ambele? Nu. Pentru ambele este exclus, pentru că aleg. Iar tabăra mea nu este de a juca pentru companiile de jocuri de noroc.

Președintele ONJN v-a transmis să îl contactați...
Eu să-i contactez? Pentru treburile lor trebuie să mă contacteze dânșii. Pentru că, știți, nevoia trebuie definită de ei, nu de mine. Da, eu și echipa cu care lucrez...

Așteaptă soluțiile dumneavoastră.
Repet, să vină să să întrebe, să stea de vorbă, pentru a găsi soluții. Ce sunt despuși să facă?

Au peste 5.000.000 de euro într-un cont la Trezorerie, bani destinați acestui acestui program de joc responsabil? Nu știu să facă programe, din punct de vedere sociologic și psihologic.
Important este să-și dorească cu adevărat chestia asta. Iar dorința adevărată se manifestă în momentul în care chemi niște oameni-specialiști: psihologi, doctori, terapeuți, consilieri, preoți și le spui: bă, habar n-am ce să fac! Dar, îi pui pe toți împreună. Zici: băi, oameni buni, eu vreau să fac asta. Care ar fi cele mai bune mecanisme? Că uite ce vreau să fac. Uite ce probleme am, uite...  Sper să aibă o nevoie identificată, să existe niște analize cu câți jucători sunt, care sunt aceștia.

„Adicția este boală psihică”

Nu au astfel de studii și caută în piață așa ceva.
Nici eu nu știu să existe. Cauți soluții externe, iar în momentul ăla le comanzi. Există Institutul de Cercetare la Universitatea din București, avem aici, la noi. Adică, vii și spui: băi, fraților, eu asta vreau. Asta vreau să fac și, într-un an de zile, eu vreau să dezvolt un plan de acțiune, astfel încât să știu clar ce vreau să fac. În planul ăla de acțiune, spre exemplu, aduc și asociațiile organizațiilor care susțin jocurile de noroc și zic: băi, fraților, X % din profitul vostru îl dați aici. Și începem să lucrăm și începem să facem. Începem să facem educație de la din licee și începem să facem, habar n-am... de mai jos, că nu știu vârstele celor care joacă. Care e distribuția pe vârste?

Francezii au oferit ultimul eșantion. Spun că jucătorii la pariuri au mai puțin de 35 de ani, 70 %, la ei.
Depinde de context, de situații. Nu există un astfel de tablou pentru România. Nu știu să existe așa ceva. 

De exemplu, la noi, adicția nu e considerată boală psihică, iar în alte țări este considerată. Unde s-o încadrăm?
E boală psihică. Sau eu cred că este boală. Nu sunt în măsură să vă spun dacă este boală psihică sau nu. Este boală psihică. Cu siguranță, afectează psihicul. Însă, aici cred că trebuie să stăm de vorbă cu medicii, că de asta v-am spus că din echipa asta trebuie să facă parte și niște medici, pentru că intervenția nu trebuie să fie doar una educațională.

E o intervenție complexă, da, o intervenție care ține inclusiv de la care pornește de la localizarea unde ar trebui să fie centrele astea de joc. Toate lucrurile trebuie făcute cu specialiști, astfel încât tu să scazi apetența celui care este dependent, dorința lui de a intra să-și piardă ultimul bănuț.