Playresponsibly continuă serialul cu Gelu Duminică, sociolog cu o expertiză bogată în România. Specialistul comentează rolul avut de marii operatori pe piață pentru a face prevenție și ce anume urmăresc acestea: să-i „mulgă” pe jucători cât mai mult, ori să-i ajute să nu se ruineze, ca să-i poată avea ca și clienți pentru mai multă vreme?
Playresponsibly: Ce e mai important în viziunea dumneavoastră, din punctul de vedere al operatorilor de pe piața jocurilor de noroc? Să-l ajute pe om să nu meargă mai departe, pentru că oricum nu mai pot scoate nimic de el, sau să-l lase, pentru că el oricum se va împrumuta de bani, va face rost de undeva și juca mai departe? Care să fie politica operatorului?
GELU DUMINICĂ: Pentru un operator sănătos social, sănătos la cap? E simplu! Nu omor vaca dătătoare de lapte niciodată. Deci îl lași să găsească el soluții... Deci, ai grijă de ea (n.r. - vacă), astfel încât să îmi dea lapte întotdeauna. Puțin, dar să-mi dea întotdeauna, pentru că dacă asta îmi dă un litru, ăla îmi dă un litru, ăla îmi dă un litru... Eu văd de business-ul meu. Așa, dacă mi-am murit vaca, am muls până a murit, așa că nu mai am lapte.
Orice operator sănătos la cap o să țină situația pe linie de plutire. Și atunci, eu nu vreau să-l omor, că asta face și compania de țigări, și cea de alcool și așa mai departe. De la un mort nu mai scot nimic. Repet, interesul comun e ăsta. Nu vrem să îngenunchem, să-l creăm dependent. Sigur, e libertatea lui să joace. E OK atâta timp cât joacă din plus. Uite, chiar și în coșul minim de consum, da, ai capitolul plăcere. Ai niște bănuți pentru entertainment. Pui pe un card special o sumă. Deci, în coșul minim de consum, noi, sociologii, avem prevăzută o sumă pentru distracție.
Ai procent coșul minim de consum, dacă nu mă înșel, undeva în jur de 7-8 % pentru distracție. Deci ți-i pui să te distrezi, să te simți bine. Adică, eu înțeleg că, spre exemplu, ai nevoie de supapă. Mergând la film, altul merge habar n-am, altul să dea la păcănele.
Dar, cum se oprește omul la 7-8%?
De aici intervine responsabilitatea și educația. De aici intervin mecanismele care sunt puse în practică. Adică luați-o așa: noi am crescut în societăți și vă dau un exemplu, ca să-l înțelegem mai bine. Și dumneavoastră, și ascultătorii.
Noi am crescut într-o societate în care exista violența îndreptată împotriva femeii. Era cât se poate de normală. Femeia nebătută e precum calul nestrunit, așa se spune. Dacă e să citim, spre exemplu, ce se întâmplă acum vreo sută de ani în societate românească, vedem că femeia era de multe ori prelungirea inutilă a organelor sexuale. Era un fel de sclavagism. Femeile aveau clar un statut inferior și erau la dispoziția bărbatului. În momentul în care societatea a decis că lucrul ăsta este incorect și mișcarea de emancipare a femeilor susținute și de bărbați au venit și au zis bă, stați puțin, că nu e ok. Am început să ne educăm.
Ne uităm în Vest versus Est și vedem diferențe. Noi încă mai avem de mâncat, față de ceea ce e acolo, a nu se înțelege că în Vest lucrurile stau foarte bine. Stau incomensurabil mai bine, însă stau mult mai bine decât la noi. Și atunci, dacă e să ne uităm cum s-a întâmplat schimbarea, o să vedem că schimbarea s-a întâmplat doar în momentul în care s-a asumat problema și au început să lucreze cu ea. Adică, noi asta trebuie să facem, restul sunt... e fugă de responsabilitate. Da de ce nu fac ceilalți, de ce nu face celălalt?
Băi, fraților, avem o problemă, da?, hai s-o luăm în serios. N-avem specialiști. Minunat, n-avem, asta e, nu trebuie să ne dăm cu fundul de pământ că n-avem. Hai să creăm, că bani avem. Da? Ce fel de specialiști ne trebuie? N-avem? Luăm din alte țări know how-ul, din Suedia, să-mi explici ce s-a întâmplat! Uite, vin-o tu din Monaco și-mi explici în România cum cum se face? Băi, habar n-am. Statele Unite, Las Vegas... OK, explică-mi și mie, ca să înțeleg. Uite, facem mecanisme care au fost deja testate, că nu trebuie să inventăm noi ceva.