Playresponsibly continuă interviul cu Stelian Caramitru, tatăl disperat al unui dependent de jocuri de noroc. Funcționar la stat, Caramitru este cel care se află la originea legii de auto-excludere de la cazinourile terestre, pe care deputatul PNL Florin Roman a inițiat-o la rugămințile sale. Bucureșteanul prezintă situația disperată în care se află băiatul său în vârstă de 34 de ani.  

Playresponsibly: De când s-a apucat fiul dumneavoastră de pariuri?
Stelian Caramitru: De prin adolescență juca, mergea la casele de pariuri. Punea la pariuri pe meciurile de fotbal. Mergea cu băieții la pariuri sportive. Repet, la pariuri sportive, nu la cazinouri, nu la poker, doar pe meciuri de fotbal în special, de tenis, mă rog... Cu timpul, organizatorii jocurilor s-au gândit să introducă aparate de joc și în casele de pariuri. Câte 3, câte 5 aparate, în funcție de spațiu și de lăcomia fiecăruia.

S-a simțit „om normal” în pandemie

Și astfel s-a apucat și de păcănele...
Da, de păcănele, de care habar nu avea înainte, așa cum am precizat. Deci, ei l-au dus acolo, punându-i acele aparate. Toate lucrurile astea sunt studiate, toți acești operatori din industrie sunt consiliați îndeaproape de psihologi. Sunt și la noi în țară psihologi care consiliază. O să vă spun și numele acestora. La unul am fost cu fiul meu la tratament. Mă rog, o tentativă de tratament. Are un cabinet împreună cu soția.

Așadar, a mers la psiholog? Cu ce rezultate?
Fiul meu n-a mers decât atunci, a lăsat-o baltă. Spunea: „Ce să mă învețe pe mine ăsta care, de fapt, îi învață pe cei care produc aparate?”. Sunt vorbele lui. Acești psihologi spun că te ajută, dar când îi întrebi despre un caz rezolvat de ei, nu știu să-ți dea un exemplu.

Câți ani are?
El, la vârsta de 34 de ani. Între timp, a devenit conștient de problema pe care o are, după ce foarte mulți ani nu și-a dat seama. Era dependent, dar nega orice. Să fiu sincer, nici noi nu prea înțelegeam. În primii ani, n-am prea înțeles despre ce e vorba, nici nu prea știam ce face el, mă rog. A pierdut foarte mulți bani. Cu împrumuturi la bănci și IFN-uri. Vorbim de ordinul sutelor mii de euro de euro.

Vă luați câteva case cu banii respectivi...
Nu știu dacă ne luam case sau nu. Important este să fim sănătoși, că, dacă ai 3-4 case sau n-ai niciuna, tot aia este. Important este să fii sănătos. Atâta vreme cât băiatul are problema asta pe care statul român încă nu o recunoaște... OMS-ul a spus foarte clar că este o boală mintală această dependența de jocuri de noroc, iar noi pur și simplu o neglijăm. Așa stă situația acum cu el, care încă mai joacă.

Ce a făcut în pandemie, când sălile erau închise?
A fost o perioadă, vreo 2 luni, când au fost ținute închise sălile și el zicea: „Acum mă simt un om normal, pot să umblu cu bani în buzunar”. După ce s-au redeschis sălile, a reluat activitatea.

Atras de aparate

Joacă doar la săli, nu și pe online...
Da, doar săli. La online, legea asta îi acceptă pe cei care vor să se autoexcludă. Dar pe el în atrag mașinile de joc. Joacă la păcănele. Pe partea de joc fizic, industria nu iartă. Ei ei vor să aibă jucători fizic care se prezintă în sălile de jocuri despre care nimeni nu știe nimic. Acolo nu știi cine este polițist, cine e judecător, cine e procuror, cine e elev și așa mai departe. Acolo sunt toți interlopii și așa mai departe. Acolo se permite să intre tot felul de oameni, nu sunt legitimați. De-asta, ei s-au și opus în Parlament vreo doi ani și ceva acestui proiect de lege.

Băiatul dumneavoastră a amanetat lucruri?
Da, da, da, bineînțeles. Pe perioada pandemiei, casele de amanet erau gata gata să dea faliment, pentru că peste 90 la sută dintre client sunt jucători de jocuri de noroc și dependenți de droguri.

Ce a vândut din casă?
Telefon, calculator... Mașină nu, că nu are așa ceva pe numele lui. Dacă ar fi avut, ar fi pierdut-o până acum.

Are familie?
Nu are și de asta nu-și face. A spus că el nu vrea să să facă și pe alții să sufere pe lângă el. În afară că suferim noi, este suficient. Nu vreau să sufere și alții, zice „să mă însor, să am vreun copil și să să-i fac să sufere”. Conștientizează. Nu, a trecut de perioada aceea în care ne certam cu el și nu ne mai înțelegeam. A înțeles. Sunt faze ale evoluției. A trecut de faza de negare, este la faza de conștientizare.

Dar tot nu se poate abține... Probabil joacă sume mai mic...
Ce sume mici? Joacă ultimul leu pe care îl are în buzunar.

În episodul 3, cel de mâine, despre un subiect sensibil: cât de etic este ca un psiholog care consiliază un dependent de jocuri de noroc să colaboreze în paralel și cu o asociație de joc responsabil conectată la operatorii de pariuri.