Playresponsibly încheie seria de interviuri cu sociologul Gelu Duminică. 

AICI, toate episoadele anterioare:

I

II

III

IV

V

VI

VII

Playresponsibly: Cum se lucrează cu dependenții?
GELU DUMINICĂ: Sunt elemente de intervenție psiho-socială, dar care pot reduce această dependență și ne-au arătat. Adică, Doamne, iartă-mă, sunt oameni care, după consum de drog, care îți mănâncă sufletul fizic, îți mănâncă trupul, efectiv te termină și care s-au recuperat în momentul în care au avut parte de sprijinul care a trebuit și li s-a sădit voința care a trebuit. Adică nu e simplu, da, nu e nici imposibil.

Deci, dumneavoastră, sociolog reputat în România, nu ați avut, n-aveți cunoștință să se facă ceva în domeniul ăsta...
Nu e un domeniu care pe mine să mă intereseze în mod deosebit. Adică, nu este zona mea de de interes major. Da, pentru mine zona mea de interes major este în altă parte, este pe politic, sociale, minorități și echitate. Zona jocurilor de noroc nu este un domeniu principal de interes pentru mine, poate și de asta, întotdeauna, am spus din știința. Din câte știu, mă consider un tip destul de bine informat în zona asta de cercetare și analiză. Însă, cu siguranță, nu în zonele pe care nu le-am studiat în detaliu.

N-ați avut curiozitate să dați la o păcănea din aia sau să pariați 5 lei pe un meci?
Nu. De ce? Pentru că eu găsesc satisfacția în altă parte. Am cu totul și cu totul alte lucruri și mă distrez cu totul și cu totul alte elemente. Nu simt nevoia să fac chestia asta. Cred că în viața mea am băgat de vreo 3 ori la păcănele câte 50 de lei.

Nici la loto nu vânați un marele premiu. De Revelion, toată lumea un jucat.
A, ba da. Spre exemplu, punem bani de sărbători toată familia și cumpărăm un bilet la loto. Eu sunt fanul consumului cu responsabilitate. Adică, în momentul în care m-am lăsat de fumat... Da, pentru că am conștientizat, de fapt, că mie-mi face rău. Nu fumam mult, nu fumam țigări puternice. Da, era irelevant. Și mai mult decât atât, în momentul în care și cei dragi mie mi-au spus atenție, nu-mi place mirosul tău, sau știi, uite, haina ta miroase a fum de țigară, am zis bă, stai puțin. de ce plăcerea mea trebuie să-l distrugă pe celălalt? Din dragoste și pentru celălalt am renunțat. Îs valorile mele, da?

Alcool?
Da, beam un pahar de alcool. Da, credeți-mă, chiar un pahar de alcool beau. Rar se întâmplă să beau mai mult din par de alcool. Ultima dată și prima dată m-am îmbățat. La 18 ani, aveam 18 ani și ceva, și m-am dus acasă după o petrecere în care am băut mult mai mult decât trebuia să beau. Teribilismul vârstei. Și când mi-am dat seama că eu la ora 10 eram beat. M-au luat ai mei și m-au aruncat prietenii mei într-un pat și dimineața nici nu m-am distrat. Nu mă distrasem. Ce distracție a fost aia? Da, când prietena cu care eram s-a simțit neglijată, da? Dimineața, mama mi-a bătut obrazul și mi-a zis: „Băi, l-ai văzut pe tac-tu beat vreodată venit acasă”? Dacă nu, trebuie să te văd pe tine beat? Și am simțit că îmi crapă brazul și atunci am zis bă, stai puțin, da, de ce tre să mai fac eu asta?

Deci a apăsat chestiile astea foarte bun pe i. Valorile au.
Fac apel la valori și la normele mele, că de asta spun. Adică educația înseamnă niște norme, niște comportamente, atitudini și valori pe care noi le transferăm și la care facem apel periodic. Asta înseamnă educație, nu înseamnă par, nu înseamnă interzicere, nu înseamnă n-ai voie. Eu cred în atitudini, comportamente și valori sănătoase la care fac apel. Un profesor de-al meu din facultate îmi zicea, ne zicea la un moment dat, într-o prelegere de-a domniei sale, acum 20 și ceva de ani, când vorbeam despre adicții. Da, băi, ar trebui să încercați măcar o dată, să vedeți ce înseamnă consumul de droguri, tocmai pentru a înțelege pacientul. Bun, eu am preferat, n-am făcut-o niciodată, nu am. N-am nicio problemă cu cei care se consumă. Doamne, iartă-me, este decizia lor, este viața lor, nu mă afectează pe mine cu nimic faptul că omul fumează o țigară de canabis, să fie sănătos, să-i da Dumnezeu sănătate. 

Cum ar veni, ca să puteți trata vreodată vreun jucător de jocuri de noroc, trebuie să jucați și dumneavoastră, asta spunea profesorul.
Spunea profesorul meu. Eu nu cred în teoria asta. Eu cred că un om poate învăța foarte mult, da, și din ceea ce ceilalți îi spun. Și am preferat să stau de vorbă cu foarte mulți oameni care au trecut prin chestia asta. Și am văzut și am stat de vorbă și am înțeles, am citit. Adică, nu cred că eu însumi trebuie să mă droghez, ca să înțeleg ce poate să facă drogul. Pentru că mi-au povestit 30 de oameni aceleași simptome. Pentru că sunt studii, cercetări și analize care spun chestia asta. Cunoașterea este importantă, dar nu în domenii care sunt arhistudiate. Adică nu mă aștept să simt altceva decât au simțit alți 440.000 care au scris tot felul de studii.