Fostul mare handbalist constănțean Rudi Stănescu (43 de ani), selecționat de 129 de ori în naționala României, a contactat redacția pentru a face precizări în legătură cu litigiul pe care-l are cu ANAF, după ce firma pe care opera păcănele și la care era acționar a intrat în faliment (Playresponsibly a scris AICI despre caz). Ca să-și recupereze prejudiciul, instituția statului a acționat compania în judecată și i-a scos aparatele la licitație, pentru încasarea măcar a unei părți din paguba cifrată la câteva sute de mii de lei. Doar că, fiind depășite tehnic și moral, aparatele lui Rudi n-au mai fost atractive pentru piață, astfel că ANAF a rămas cu buza umflată. A urmat un proces care îi dă frisoane fostului portar, confilict trimis spre soluționare la Curtea Supremă.

Playresponsibly: Rudi, care este versiunea ta despre acest proces cu ANAF?
Rudi Stănescu: Prin ianuarie 2019, dacă-mi aduc bine aminte, Statul român a majorat cu 1.000 de euro taxa pentru licențierea fiecărui aparat de tip slot-machine. În cazul meu, care aveam 200 de aparate, asta însemna un cost de 200.000 de euro pe an. O sumă prea mare, pe care n-am putut s-o susțin. N-am mai putut plăti, aceasta a fost realitatea. Fiind în incapacitate de plată, am intrat în insolvență, apoi în faliment. Practic, am rămas fără autorizație și fără licența de funcționare pentru aceste aparate.

Din clipa în care am intrat în incapacitate de plătă, trecând prin insolvență, și până la faliment au trecut câteva luni, circa o jumătate de an. În perioada asta, Statul a scos la licitație aparatele, dar nu le-a cumpărat nimeni.

Doar tu erai menționat în firmă?
Am fost asociat cu soția, fiecare dintre noi având câte 50%. La fel și ca administratori în firmă, fiecare aveam câte 50%.

Nu vrea nimeni aparatele

Presa locală susține că aparatele respective funcționează și în prezent, pentru ca statul să-și recupereze o pare din prejudiciu. Așa este?
Nu este așa, aparatele sunt trase pe dreapta. Neavând licență, nu pot fi în funcțiune. Se află într-un depozit. Statul le-a scos de vreo două ori la licitație, pentru că avea de executat bunurile societății, dar nu le-a vrut nimeni. Au venit vreo două persoane să le vadă, dar nu a ieșit nimic. Aparatele sunt foarte vechi. Au apărut acum aparatele astea marca EGT (n.r. - firmă bulgărească), care sunt la mare căutare pe piață. Ale mele erau la nivel de Dacia 1300, ca să-ți faci o idee despre vechimea lor.

Neputând să le vândă, Statul nu și-a putut recupera paguba.
Așa este. De-aia s-a ajuns la proces. Dar asta s-a întâmplat pentru că aparatele sunt extrem de vechi, cum ziceam, iar zona asta este una dinamică. În piață, trendul este ca la un interval de 2-3 luni să apară aparate noi, mult mai performante. Unele costă și câte 20.000 de euro bucata, sunt mai scumpe decât un automobil. Fiind scumpe, operatorii preferă să le închirieze, în loc să le cumpere. Plătesc o taxă de mentenanță de 400 de euro pe lună și ies mai convenabil.

Revenind la procesul tău.
Procesul se află acum la Înalta Curte de Casație și Justiție. Asta după ce, la Tribunal, am câștigat noi, iar la Curtea de Apel, instanța i-a dat câștig soției, iar eu am pierdut. Deși era vorba despre același conținut al dosarului, aceeași speță, aceleași hârtii. Doar că dosarele au fost repartizate la completuri de judecată diferite. Am decis să mergem mai departe cu judecata, la Inalta Curte, la București, care este ultima instanță.

De ce crezi că ai câștigat inițial, apoi ai pierdut?
Am câștigat la Tribunal pentru că ANAF n-a putut face dovada că am acționat cu rea-intenție când am băgat firma în faliment. Iar ca să-și recupereze banii, a executat bunurile societății, adică aparatele. De ce am pierdut apoi? Asta e o mare nedumerire, eu așa ceva nu pot înțelege. Numai în România se poate întâmpla ca același lucru să fie interpretat în mod diferit.

„Nu i-am dat bani lui Pocora”

Ce s-a întâmplat, după ce ai pierdut la Apel?
M-am ales cu poprire pe conturi. Mi se reține 30% din salariu. Asta se întâmpla și când eram la echipa HC Dobrogea, dar și când am avut salariu primit ca angajat la propria firmă.

Sunt zvonuri că i-ai fi dat o „atenție” de 30.000 de euro lui Silviu Pocora, actual președinte interimar al ONJN, pe când era șeful Serviciului Teritorial Sud-Est Constanța, ca să te păsuiască cu plata taxei de licență.
E o aberație. Nu-l cunosc personal pe domnul Pocora. Nu-mi fac concediile cu el, dacă asta vrei să știi. N-a fost nimic în neregulă cu ONJN. Când n-am mai putut plăti, au venit și mi-au ridicat dreptul de funcționare. Atâta tot. Nici măcar n-au făcut-o ei, adică inspectorul venit în control la acea vreme, ci am ajuns la judecata Comitetului de Supraveghere al ONJN. Dacă aveam 30.000 de euro, îl loc să-i dau lui banii, nu mai bine plăteam taxele pentru aparate și funcționam în continuare?

Ai fost în gașcă sau cu Nicușor Constantinescu, care te-a protejat?
L-am cunoscut. A fost președinte la HCM Constanța, club care s-a desființat în 2015, iar dânsul era și președintele Consiliului Județean Constanța. Eu jucam la echipă, normal că ne știam. Dar, cu ce putea să mă ajute dumnealui?

Cu un spațiul comercial, cu o relație...
N-avea cum. Spațiile au fost luate de la niște privați, nu de la vreo autoritate locală.

Dar cu Bogdan Huțucă, șeful PNL Constanța, ești prieten?
Nu l-am întâlnit în viața mea pe acest domn! Doar ce i-am văzut numele pe Internet.

Mai ai în prezent afaceri în domeniul jocurilor de noroc?
Nu mai sunt organizator de jocuri de noroc. Lucrez în regim de franciză, cu Get's Bet pe linie de pariuri sportive și cu Fair Play la aparate.