Proiectul de lege inițiat de deputatul liberal Florin Roman a pornit de la caz sfâșietor. Deși un act normativ nu trebuie să „deservească” o situație izolată, Stelian Caramitru a făcut tot posibilul să introducă în lege obligativitatea cazinourilor terestre de a face funcțională funcția de auto-excludere pentru jucători, după ce păcănelele i-au ruinat viața fiului său, în speranța că prevederea va ajuta și pe alții. Cu alte cuvinte, Caramitru vrea să nu-i mai permită băiatului său să intre în cazinouri. Această funcție există doar pentru jocurile din mediul online.

Omul este funcționar public într-un organism al statului cu sediul în București. Nu vrea să implice instituția în problemele lui personale, așa că alege să nu-i dezvăluim numele. Spune că toți l-au evitat, inclusiv presa, înainte să găsească înțelegere la Florin Roman, altfel un fost ministru prins cu minciuna în CV și nevoit să demisioneaze din Guvern, instituție care subordonează ONJN-ul prin Ministerul Finanțelor.

Stelian Caramitru face un rechizitoriu nemilos industriei jocurilor de noroc, unde psihoterapeuți plătiți de diverși operatori mimează sprijinul pentru jucătorii nevoiași, în vreme ce ONJN nu ridică un deget pentru protejarea sau pentru salvarea celor picați în prăpastie.

Playresponsibly: Dumneavoastră sunteți punctul de plecare al proiectului inițiat de parlamentarul Florin Roman. Cum a început totul?
Stelian Caramitru: Eu l-am găsit pe dânsul. Sunt un vechi liberal.

Deci, sunteți membru de partid...
Acum nu mai sunt în partid și nici nu mă mai înscriu vreodată în vreun partid. N-are rost, mi-a trecut.

Vă cunoșteați cu dânsul înainte?
Nu, nu-l știam. Când l-am întâlnit, l-am rugat, i-am prezentat situația, iar dânsul a fost foarte amabil. A înțeles din prima despre ce este vorba. A acceptat să promoveze acel proiect de lege prin care se modifică, de fapt, se completează, ordonanța 77/2009, care-i legea de organizare a ONJN. I-am prezentat situația și am întrebat dacă este de acord să promoveze un asemenea proiect de lege.

Dumneavoastră aveți un caz în familie, băiatul dumneavoastră.
Da. Este unul dintre sutele de mii, chiar milioanele de cazuri din România despre care nu se știe. De fapt, nu vrea nimeni să știe nimic.

Îmi puteți spune în câteva cuvinte despre ce e vorba, ce se întâmplă cu copilul, cum a ajuns în mediul ăsta, ce se întâmplă acum cu el?
Păi, el este în continuare dependent, pentru că dependența se capătă după frecventarea acestor săli de jocuri sau de case de pariuri. Așa spun specialiștii, nu spun eu. Noi doar am constatat pe pielea noastră treaba asta.

E singurul copil al dumneavoastră?
Nu, mai avem o fată, care nu joacă astfel de jocuri de noroc.

„El singur nu se poate opri”

ONJN spune că fenomenul adicției nu există în România, că sunt cazuri izolate. Ce le spuneți oficialilor?
Este o obrăznicie să spui asta. Dar, ce să le ceri unor astfel de oameni? Le-am trimis poze cu minori care joacă la păcănele și spun că nu este adevărat. N-au scrupule! Am zis că dacă președintele ONJN nu vrea să emită un ordin de președinte prin care să lămurească situația asta, atunci trebuie modificată ordonanța 77 printr-o inițiativă legislativă. Stați puțin, că urmează să apară normele. Dacă vor fi emise, atunci industria trebuie să se conformeze, iar în momentul în care eu vin și depun cerere de auto-excludere, trebuie să țină cont de ea. Acum, fiul meu cere să nu fie lăsat în sală de jocuri, dar nimeni nu-i interzice intrarea! A făcut o grămadă de cereri să fie interzis! El singur nu se poate opri!

Ați fost la ONJN sau la vreo asociație de profil, pentru a căuta ajutor?
M-au primit la ONJN. Am stat mai mult de o oră cu Alin Teoder, fostul președinte. Bine, inutil. Dar am stat vreo oră și ceva de vorbă cu el și mi-a spus că el nu poate să facă nimic. Asta se întâmpla anul trecut, prin ianuarie-februarie, ceva de genul ăsta. I-am spus: dumneavoastră puteți să faceți, dacă vreți, aveți legea și puteți să emiteți un ordin de președinte. La una dintre comisiile din Camera Deputaților, ONJN a trimis un reprezentant care a susținut un punct de vedere opus acestui proiect. Deci, ce înțelegem de aici? Că nu se vrea.. Alți parlamentari care s-au opus au interese directe în industria de jocuri.

Așadar, legea n-are încă norme de aplicare...
Păi n-are, urmează să fie stabilite printr-o hotărâre. Am fost și la Voinea, președintele ONJN de dinaintea lui Alin Teodor. I-am cerut să accepte cererile de auto-excludere ale jucătorilor, așa cum este situația pe online, și m-a felicitat, vezi Doamne, ce idee genială am putut să am eu... După care, n-a făcut nimic.

„Joc Responsabil este jucăria industriei”

ONJN încearcă acum cu miște lucrurile cu Asociația Joc Responsabil.
Aia este tot jucăria industriei, mai mai exact a psihoterapeuților, cu ghilimelele de rigoare. Acel serviciu care s-a înființat la nivelul ONJN dispune de circa 5.000.000 de euro, bani care sunt strânși sub formă de taxe, de la operatori, și destinați unor astfel de programe.

Credeți că vor fi „sifonați” banii respectivi sau vor fi cheltuiți corect?
Bineînțeles că vor să-i tragă de acolo cumva. Ar trebui să se facă o licitație. Nu s-a făcut nimic atâția ani, pentru că se ceartă pe bani, pur și simplu. Vor face licitații... Pot să facă un simulacru de licitație, acolo vor participa tot ai lor. Marota aceasta de joc responsabil este o minciună sfruntată a psihoterapeuților, cu ghilimelele de rigoare. Nu poți să-i spui unui jucător dependent să joace responsabil niciodată. Dacă ești specialist, îi zici să nu joace deloc. Păi, trebuie să-l determine, să-l ajute, să-l sprijine să nu joace, nu să îi spui să joace responsabil. De ce? De ce folosesc această sintagmă? Pentru ca să aibă acces în continuare, să intre pe mai departe în sălile de jocuri. Ei s-au opus foarte tare acestui acestui demers, de a accepta cererile prin modificarea legislativă care îi ajută pe dependenții care cer auto-excluderea, pentru că, în momentul în care se legiferează așa ceva, l-ai pierdut pe jucător definitiv.

Ei trebuie să pună la punct sistemul informatic și să fie legitimate toate persoanele care intră în sălile de jocuri. Acum, intră și minori în săli. Repet, eu am trimis și poze, filmulețe cu minori care joacă la păcănele, iar ONJN spune că nu e adevărat. Îi apară, pentru că nu controlează nimeni. Acum, în săli intră judecători, polițiști, fel și fel de persoane, din diverse domenii. Nu-i știe nimeni. Odată cu intrarea în vigoare a legii, toți vor trebui legitimați. Atunci să vezi...

Inițiativa lui Florin Roman are și iz electoral?
Nu știu și nici nu mă interesează. El de doi ani și ceva are proiectul ăsta. Dar l-a blocat industria, înțelegeți? Au sărit imediat de prin toate comisiile. În sfârșit, a primit avizele de la toate comisiile. De atunci a fost ținut la sertar, înțelegeți?

Copilul său joacă de 17 ani

Mai spuneți-mi despre copilul dumneavoastră. Când a început?
A început înainte de a împlini 18 ani. Avea vreo 17, cam așa ceva. Acum are 34 și tot joacă.

Câte cazuri de dependenți de pariuri știți dumneavoastră că sunt în România?
Ar fi 600.000 de jucători în România, iar dacă punem la nivel de familii infliuențate, ajungem la număr de ordinul milioanelor. La scările blocurilor sunt săli de pariuri și case de amanet, pentru că jucătorii se duc acolo și amanetează lucrurile și nu fac prea mulți pași cu banii în mână. Intră din nou în sala de jocuri. Când a fost pandemia, multe case de amaent au dat faliment, căci sălile de jocuri de noroc au fost închise.

De unde aveți curajul ăsta să vorbiți deschis despre subiect?
Pentru că trebuie să vorbim deschis. După ce am vorbit eu într-un podcast, a apărut un polițist, cu fața blurată, care a declarat că are o poveste foarte asemănătoare cu a fiului meu. Și a vorbit după ce a aflat despre cazul nostru. Oamenii se tem să vorbească, se ascund. Ascund că ar avea această problemă, de jenă, din diverse alte motive. Nu este o boală pe care s-o citești pe fața omului.

Sunt și foarte multe sinucideri despre care nu vorbește nicăieri. Da, trebuie mișcate lucrurile. Trebuie ca acești politicieni să conștientizeze faptul că aceste jocuri trebuie scoase în afara legii, nu limitate. E sursă de bani la buget? Hai să fim serioși. Deci, această industrie trimite anual la buget circa 500.0000.000 de euro din taxe.

Eu l-am întrebat pe domnul fost președinte ONJN, Alin Teodor, cât valorează un o viață de om în accepțiunea lui și n-a știut să-mi răspundă. Deci, dumneavoastră înțelegeți că sunt sute mii cel puțin, dacă nu milionul și ceva de dependenți la ora asta?

Păi, pe mine, ca stat, ce mă interesează? Să încasez 500.0000.000 de euro sau să am o nație sănătoasă la cap? Da, pentru că acei oameni sunt pierduți pentru societate. Fiul nostru a beneficiat de sprijinul nostru, așa cum ne-au învațat psihoterapeuții, cei de bună-credință, că am dat și peste unii care luau bani de la operatori și ne și dădeau nouă lecții. Dacă nu ne sprijineau primii, el era mort acum, pentru că a avut mai multe tentative de suicid. Înțelegeți?

Oricum, această boală este foarte greu de tratat, aproape imposibil. Și atunci, întreb eu: pe termen mediu și lung, unde ne vom situa? Atâta vreme cât minorii intră în săli, abandonează școala, se apucă de furat prima dată din casă, după aceea de pe unde apucă. Instalându-se această dependență, ei fac orice ca să facă rost de bani, să meargă la jocuri. Da, și atunci unde este grija statului? Ce să fac cu alea 500 de milioane din taxe? Pot să fie și 500 de miliarde, că nu mai ajută deloc!

În episodul următor, de luni, traseul pierzaniei parcurs de fiul lui Stelian Caramitru.

Episodul 3 va fi dedicat psihoterapeuților adânc „înșurubați” în industrie și acuzați de Stelian Caramitru că i-au luat banii degeaba, făcând joc dublu în favoarea operatorilor de păcănele.