Măsurile gândite de Guvern, care împovărează piața jocurilor de noroc și triază operatorii, având ca scopul creșterea veniturilor la Buget prin modificări operate la ordonanța 77/2009  primesc reacții viguroase din rândul celor afectați. Asociația Organizatorilor de Jocuri de Noroc la Distanță (AOJND), condusă de Odetta Nestor - fost președinte al ONJN, a ieșit din carapace și și-a expus punctul de vedere, combătând cele mai corozive intervenții ale Executivului.

Iată punctul de vedere al AONJD:

I. Obligativitatea înmatriculării organizatorilor jocurilor de noroc la distanță în România

- Punctul 1 din draft (cu referire la modificarea art. 1 alin. (2) din OUG nr. 77/2009),
- Punctul 3 din draft (cu referire la modificarea art. 1^3 alin. (3) din OUG nr. 77/2009), coroborate cu punctul 12 (cu referire la modificarea art. 13 alin. (1) din OUG nr. 77/2009),
- Punctul 19 din draft (cu referire la introducerea unui nou punct în cadrul art. 15 alin. (1) lit. B din OUG nr. 77/2009))

Punctul 1 și punctul 3 modifică legislația actuală în sensul în care se exclude posibilitatea persoanelor juridice constituite legal într-un stat membru al Uniunii Europene sau în state semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European sau din Confederaţia Elveţiană să aplice și respectiv să obțină o licență de organizare și o autorizație de exploatare a jocurilor de noroc la distanță în România, draftul în discuție instituind obligativitatea ca persoanele juridice care aplică pentru obținerea unei licențe de organizare și a unei autorizații de exploatare a jocurilor de noroc la distanță să fie societăți comerciale înmatriculate în România.

Această modificare este complet incompatibilă cu legislația UE și cu principiile pieței interne unice, astfel cum acestea au fost stabilite prin Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, piața unică reprezentând un spațiu fără frontiere interne în care este asigurată, printre altele, libera circulație a serviciilor, modificările propuse a fi adoptate prin draftul în discuție fiind în măsură să afecteze în mod direct libera circulație a serviciilor și să creeze astfel obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne unice. Articolele încălcate sunt Articolele 49 și 56 TFUE, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene are o jurisprudență clară referitoare la acest lucru, chiar în privința domeniului jocurilor de noroc online.

De altfel, în DOCUMENTUL DE LUCRU AL PERSONALULUI COMISIEI privitor la Jocurile de noroc online în piața internă, care a însoțit Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor „Spre un cadru cuprinzător pentru jocurile de noroc online” /SWD/2012/0345/, se arată la punctul 5.7.1. următoarele:
CJUE a stabilit că "cerința ca o întreprindere să creeze o stabilire permanentă sau o sucursală în statul membru în care sunt furnizate serviciile contravine direct libertății de a furniza servicii, deoarece face imposibilă furnizarea de servicii în acel stat membru de către întreprinderile stabilite în alte state membre". CJUE a subliniat, de asemenea, că "dacă cerința de autorizare constituie o restricție a libertății de a furniza servicii, cerința unei stabiliri permanente este negarea însăși a acestei libertăți. Pentru ca o astfel de cerință să fie acceptată, trebuie să se arate că ea constituie o condiție indispensabilă pentru atingerea obiectivului urmărit”.

Curtea a afirmat că cerința ca deținătorul unei licențe să aibă sediul în teritoriul național reprezintă o restricție discriminatorie care poate fi justificată numai pe motive de politică publică, siguranță publică sau sănătate publică.

În cazul Engelmann, CJUE a hotărât că, "excluderea categorică a operatorilor ai căror sedii sunt în alt stat membru pare disproporționată, deoarece depășește ceea ce este necesar pentru combaterea criminalității. Într-adevăr, există diverse măsuri disponibile pentru monitorizarea activităților și conturilor unor astfel de operatori".

În cazul lui Dickinger și Ömer, legea națională (austriacă) prevedea că deținătorul monopolului de operare a loteriilor trebuie să aibă sediul social în teritoriul național. CJUE a hotărât că este în sarcina instanței naționale să determine, în primul rând, dacă obiectivele în cauză sunt capabile să se încadreze în conceptul de politică publică și, în caz afirmativ, dacă obligația referitoare la sediul social îndeplinește criteriile necesității și proporționalității. În special, trebuie să se evalueze dacă există alte mijloace mai puțin restrictive de a asigura un nivel de supraveghere a activităților operatorilor stabiliți în alt stat membru, echivalent cu cel care poate fi realizat în cazul operatorilor ale căror sedii sociale sunt în țara în care se furnizează serviciul.”

Mai mult, punctul 19 reprezintă așa-numitele norme tranzitorii aplicabile operatorilor nerezidenți care operează deja în România jocuri de noroc la distanță (de mai bine de 8 ani) inițial în baza dreptului temporar și ulterior în baza licenței de organizare și a autorizației de exploatare obținute de la ONJN în urma parcurgerii procedurii de licențiere și autorizare. Aceste norme tranzitorii prevăd obligativitatea ca acești operatori să facă “dovada operării prin intermediul unei societăți înmatriculate pe teritoriul României în termen de 6 luni de la momentul publicării actului de modificare a ordonanței”, sub sancțiunea anulării licenței.

Prin raportare la cerința impusă prin punctul 19, facem precizarea că cadrul legislativ actual din România nu reglementează un astfel de mecanism, neexistând instituția juridică a “operării prin intermediul unei alte societăți”.

Dacă ceea ce se intenționează a se remedia în această situație sunt acele cazuri în care există suspiciuni de sediu permanent din partea operatorilor nerezidenți licențiați în România pentru desfășurarea de activități de jocuri de noroc la distanță, subliniem că, într-o atare situație, există mecanisme de control, sancționare și taxare în baza prevederilor legislației fiscale deja în vigoare în România, prevederi aplicate cu succes și în alte industrii (ex. industria farmaceutică).

II. Obligativitatea amplasării pe teritoriul României a echipamentelor tehnice de telecomunicații și sistemul informatic central al organizatorului

- Punctul 18 (cu referire la modificarea art. 15 alin. (1) lit. B (viii) și (ix) din OUG nr. 77/2009)
Punctul 18 din draft modifică legislația actuală în sensul în care echipamentele tehnice de comunicații și sistemul informatic central al organizatorului trebuie să fie amplasate pe teritoriul României.

În acest moment orice autoritate publică poate să aibă acces la toate informațiile activității pe teritoriul României. Toate datele conform reglementărilor existente, se află pe teritoriul României în data centere certificate și cu proceduri foarte clare. În toată perioada de zece ani de reglementare NU a existat nci o cercetare care să privească o suspiciune în activitatea operatorilor. Toată activitatea este auditată și certificată de către firme de audit și certificare internaționale care sunt licențiate de către ONJN. Auditurile sunt depuse la ONJN și toate verificările jocurilor sunt depuse la momentul implementării.

Precizăm, pe de o parte, faptul că modificările propuse prin draftul în discuție adaugă cerințe tehnice suplimentare față de legislația existentă care modifică în mod substanțial condițiile de licențiere a jocurilor de noroc la distanță în România, încadrându-se astfel în noțiunea de reglementări tehnice care, potrivit Directivei (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, sunt supuse obligației de notificare la Comisia Europeană prin intermediul TRIS, procedură de notificare care nu este îndeplinită în momentul de față și fără de care draftul în discuție nu poate fi adoptat.

În România, mecanismul procedurii de notificare a fost implementat prin Hotărârea nr. 401 din 2 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană. Potrivit art. 7 din acest act normativ, în scopul armonizării punctelor de vedere cu cele ale Comisiei şi statelor membre ale Uniunii Europene în legătură cu un proiect de reglementare tehnică, organele administraţiei publice şi celelalte autorităţi cu funcţie de reglementare trebuie să amâne adoptarea unui proiect de reglementare tehnică pentru o perioadă de 3 luni de la data la care acesta a fost primit de către Comisie, ca urmare a comunicării prevăzute la art. 6 alin. (2) din același act normativ.

Potrivit informațiilor publice existente pe platforma TRIS (accesibilă la următorul link https://technical-regulation-information-system.ec.europa.eu) la data de 21 august 2023, nu există o astfel de notificare din partea Guvernului României cu privire la draftul în discuție de propunere de modificare și completare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Punctul ante-menționat reprezintă așa-numitele norme tranzitorii aplicabile operatorilor nerezidenți care operează deja în România jocuri de noroc la distanță (de mai bine de 8 ani) inițial în baza dreptului temporar și ulterior în baza licenței de organizare și a autorizației de exploatare obținute de la ONJN în urma parcurgerii procedurii de licențiere și autorizare. Aceste norme tranzitorii prevăd obligativitatea ca acești operatori să facă “dovada operării prin intermediul unei societăți înmatriculate pe teritoriul României în termen de 6 luni de la momentul publicării actului de modificare a ordonanței”, sub sancțiunea anulării licenței.

III. Creșterea cuantumului garanțiilor

- punctele 24 și 25 din draft - creșterea cuantumului garanțiilor pentru acoperirea riscului de neplată a obligaţiilor faţă de bugetul general consolidat, precum și creșterea cuantumului taxelor aplicabile atât în ceea ce privește licențiații clasa I de jocuri de noroc la distanță, cât și licențiații clasa a II-a
Cu privire la garanțiile pentru acoperirea riscului de neplată a obligaţiilor faţă de bugetul general consolidat, facem precizarea că, de la cuantumul actual care este de:
- 100.000 EUR per tip de activitate de jocuri de noroc la distanță pentru care se solicită licența clasa I, respectiv 100.000 EUR pentru jocuri tip cazinou (care includ și jocurile tip slot-machine și poker online),
- 100.000 EUR pentru jocuri tip pariuri în cotă fixă, pariuri mutuale și pariuri în contrapartidă,
- 100.000 EUR pentru bingo și keno online,
cuantumul acestora se intenționează a fi crescut de până la 35 de ori, un operator de jocuri de noroc care intenționează a aplica pentru o licență și autorizație de jocuri de noroc la distanță tip cazinou și tip pariuri la distanță (sau a păstra actualele licențe și autorizații) trebuie să securizeze, în favoarea organului fiscal competent, o garanție în valoare de 7.000.000 EUR.

O privire comparativă a practicii în UE, ne arată că sunt multe state care nu percep nicio garanție: Suedia, Danemarca, Franța, Austria etc. Între cele care percep garanții, menționăm:
- Portugalia – 100.000 EUR
- Polonia – 105.000 EUR
- Cipru – 550.000 EUR
- Ungaria – 620.000 EUR
- Cehia – 1.260.000 EUR
- Spania – 2.000.000 EUR

Este clar că impunerea unei garanții de 3 ori mai mare decât Spania, care are cea mai mare garanție este o măsură disproporționată.
Efectul principal al unei astfel de măsuri va fi de părăsire a pieței de către operatorii deja licențiati (atât clasa 1 cât și clasa 2), precum și o imposibilitate practică a altor operatori de accesare a pieței legale din România, cu riscul inerent al dezvoltării pieței negre.

De altfel, aceste sume se regăsesc blocate în contul operatorului, ele nu sunt venituri la bugetul statului. Prin aceste garanții statul își dorește să aibă siguranța încasării taxelor. Cu toate acestea, în ultimii zece ani de când s-a reglementat domeniul online, NU a fost nici măcar o situație în care un singur operator să nu plătescă sau să închidă activitatea fără să achite toate datoriile la bugetul statului.

Din această perspectivă, având în vedere că însuși scopul securizării garanției în discuției este acela de a asigura plata sumelor pe care operatorul ar ajunge să le datoreze bugetului de stat, precizăm că nivelul acestor garanții nu trebuie astfel să depășească suma la care s-ar putea ajunge prin neplata taxelor aplicabile și datorate bugetului de stat de către operatorii de jocuri de noroc la distanță. Or, ipotetic vorbind, pentru ca nivelul taxelor datorate (și care ar trebui garantate) de către operatorii de jocuri de noroc la distanță să ajungă la 7.000.000 EUR, ar însemna ca operatorul să aibă venituri lunare din jocuri de noroc de peste 30.000.000 EUR ceea ce nu este conform cu realitatea faptică și comercială, aspect care poate fi verificat cu ușurință ca urmare a inspectării Anexelor 8 și a declarațiilor D100 pe care operatorii au obligația să le depună atât la ONJN cât și la organul fiscal în fiecare lună.

Precizăm că taxele pentru care s-ar constitui garanții sunt:

- taxa anuală de licență care potrivit draftului în discuție se intenționează la a se stabili în cuantum fix de 300.000 EUR,
- taxa anuală de autorizare (în cuantum de 21% din veniturile din jocuri de noroc, realizate la nivelul organizatorului, astfel cum sunt definite la art. 1¹ din ordonanţa de urgenţă (respectiv “venitul din jocurile de noroc al unui operator licenţiat se calculează ca diferenţa dintre sumele încasate de la jucători cu titlul de taxă de participare la joc şi premiile acordate (inclusiv «jack-pot»-ul) pentru fiecare tip de joc pe o zi/lună calendaristică”), dar nu mai puțin de 400.000 EUR potrivit draftului în discuție) și
- contribuția anuală de joc responsabil (în cuantum de 200.000 EUR potrivit draftului în discuție)

De altfel, prin raportare la obligația operatorilor de a depune, în fiecare lună, atât la ONJN cât și la autoritatea fiscală, Anexa 8 și declarațiile D100, precizăm că un astfel de calcul al unui nivel mediu necesar al garanției, poate fi efectuat de către ONJN, precum și de către organul fiscal, ambele autorități dispunând de informațiile necesare în acest sens din partea operatorilor de jocuri de noroc la distanță.

IV. Creșterea contribuției operatorilor pentru joc responsabil

- Punctul 8 (cu referire la modificarea Articolului 10 alineatul 4, alineatul (5^1), alineatul (6) și alineatul (6^1)
Creșterea cuantumului contribuției tuturor organizatorilor de joc de noroc pentru finanțarea activităților ONJN pentru jocuri de noroc responsabile social este extraordinar de mare.
Doar în privința jocurilor de noroc online, contribuția va crește de la 5000 de euro/an la 200.000 de euro/an. În total estimăm că totalul fondurilor care s-ar strânge în urma modificării legislative, ar fi de aproximativ 50-60 milioane de euro anual, din care maximum 5% (aprox. 3 mil de euro) pot fi alocați salariilor.

De asemenea menționăm că astăzi la ONJN sunt strânse fonduri de aproximativ 6 mil de euro de câțiva ani, pe care instituția nu reușește să îi utilizeze pentru scopul pentru care au fost plătiți.

Prin comparație, în Marea Britanie, finanțarea proiectelor legate de dependența de jocuri de noroc se face printr-o organizație non-guvernamentală, GambleAware care a contribuit la dezvoltarea peisajului de cercetare, educație și tratament în domeniul jocurilor de noroc. GambleAware a solicitat în mod tradițional operatorilor să doneze 0,1% din Randamentul Brut pentru a obține o sumă de aproximativ 9-10 milioane de lire sterline.

Având în vedere comentariile preliminare expuse mai sus, este opinia noastră fermă că, în interesul siguranței juridice și în vederea bunei funcționări a industriei jocurilor de noroc online, cu consecința atragerii (dar și păstrării) la bugetul de stat a taxelor care revin din această industrie, draftul în discuție nu poate fi adoptat în forma actuală, fiind necesare modificări de substanță asupra acestuia cu înlăturarea tuturor măsurilor impuse care sunt de natură a restricționa (până la a închide chiar) industria jocurilor de noroc online.