Numărul 1 al asociației care este lider în lupta împotriva dependenței de jocuri de noroc în Spania a fost condamnat la trei ani de închisoare. Se pretindea psiholog și percepea bani degeaba.

O veste-șoc vine din Peninsula Iberică, după ce președintele Asociației Leoneze, care luptă împotriva dependenței de jocuri de noroc, a fost condamnat la trei ani de închisoare, în urma ratificării de către Curtea Superioară de Justiție din Castilla y León a unei hotărâri anterioare a Tribunalului Provincial.

Judecătorii au constatat-o ​​făptuitorul se face vinovat de infracțiunea de înșelăciune continuată, în timp ce l-a achitat ​​de infracțiunile de evaziune și de furt, care i-au fost atribuite anterior. După cum relatează ziarul local Diariodeleon.es, examinarea probelor efectuată de anchetatori arată „că femeia condamnată a fondat asociația în 1999 pentru a ajuta la lupta împotriva jocurilor de noroc compulsive”, se arată în recursul soluționat de Tribunalul Superior Leonez.

Asociația dobândise de-a lungul timpului o anumită notorietate, motiv pentru care a fost menționată uneori în mass-media la nivel local, cu persoana condamnată pretinzându-se că este psiholog de profesie, în calitate de președinte al asociației menționate.

Statutul asociației indică faptul că organizația nu are motivații politice, religioase, lucrative sau comerciale. Totuși, „pare a fi dovedit în speță că scopul real, atunci când a creat asociația, a fost doar pentru a profita din ingeniozitatea persoanelor care au apelat la ea pentru tulburări, în special alimentare (în principal anorexie sau bulimie) sau chiar pentru tulburări psihice sau psihice”, explică instanța.

De la ce a pornit ancheta

Procesul judiciar împotriva șefei asociației a fost demarat de rudele a doi pacienți care ceruseră ajutor de la asociație. Potrivit instanțelor, inculpata reușise să ia legătura cu rudele celor două persoane care sufereau de aceste tulburări de alimentație și, în special, cu mama unei fete care suferea de obezitate morbidă, pe care au făcut-o să creadă că avea o diplomă în psihologie și că prin frecventarea asociației și-ar fi tratat fiica împotriva acestei patologii, pentru care a fost de acord să achite o taxă de 1.600 de euro pe lună, deși era doar o înșelătorie cu unicul scop de a obține un câștig economic.

Minora avea 15 ani și ar fi primit presupusul tratament la domiciliul inculpatei, în perioada 12 februarie 2009 – 24 iunie 2013, fără însă a obține niciun rezultat. În timp ce în cel de-al doilea dosar reținut de judecători, în septembrie 2015, pârâta o cunoștea pe reclamantă, întrucât urma aceeași școală cu copiii ei, și s-a oferit să-și trateze fratele, care suferea deja de deficiențe cognitive semnificative.

Copilul suferea de demență a lobului frontal, boală care îi provoca pierderea memoriei. În cauză, părțile conveniseră asupra unui tratament contra unui onoriu în valoare de 1.600 euro pe lună, pe baza unei ore de tratament zilnic în care pacientul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, de la sfârșitul lunii septembrie 2015 până la jumătatea lunii martie 2016. Nu s-a dovedit că pacientul a primit vreun tratament pentru boala sa.

Hotărârea Curții condamnă inculpata în calitate de autoare a unei infracțiuni continuate de înșelăciune calificată la trei ani închisoare și șase luni amendă în cuantum de șase euro pe zi (1.080 euro) și respectiv despăgubiri de 39.000 și 18.000 de euro pentru cele două victime ale înșelăciunii.

•