Mihai George Rovența este genul care le-a făcut pe toate și am spune, bacovian, „că acestea nu-s de ajuns”. A fost unul dintre puținii prieteni ai lui Tudor Simota, individ cu care și ex-directorul general recunoaște că se băteau pe pafta.
Acum, la această revenire în forță, primește postul de Director General al Corpului de Supraveghere și Control, ca urmare a unei amiciții de conjunctură cubistă cu interimarul Silviu Pocora. Iar ca drept recunoștință a învestirii în funcție, ar fi trebuit să facă lucruri nefirești dușmanilor vremelnicului președinte.
Dar, așa cum spunea și Ion Creangă, socoteala din târg nu se potrivește cu cea de la numire! Așa că proaspătul director general Rovența își încearcă șansa la președinția instituției. Mică, mică șansa lui Mihăiță, dar o joacă, lucru ce l-a făcut pe Pocora să înjure, iar pe Tudor Simota - să constate că nu există plus valoare.
Așa că, odată pierdut potul din fruntea instituției, urmează o reinventare personală a domnului Rovența. Pentru că o grămada de cheltuieli curente și neprevăzute apar în calea dumnealui, acesta decide să echilibreze balanța fiscală cu împrumuturi de la inspectorii din subordine. Se pare că sumele au fost între 10.000 și 15.000, lei bineînțeles, doar este o afacere cu și între bugetari.
Totuși, atunci când a venit data scadenței, gurile rele ale inspectorilor spun că directorul general Mihăiță Rovența le-a predat un curs intensiv de zeciuială, adică când și dacă luați foloase ce nu s-ar cuveni, scădeți dreptul celui care vă este baci.
Redacția Playresponsibly este extrem de reticentă la astfel de povești. Cum să ia inspectorii de verificare și control șpagă? Cum să ia vreun funcționar din ONJN favoruri necuvenite?
Dacă l-am cita pe Marin Sorescu, am zice: iote’așa, dar nouă ne place celălat Marin, Preda, și spunem ca el: așa ceva nu există! Așa că lăsați dracu’ șpaga și puneți mâna pe regulamente!