Fortuna a intrat pe piața românească prin achiziționarea unei case de pariuri autohtone, Public Bet. Aici apare primul ghinion. Public Bet, deși avea o cotă bună de piață, acumulase peste 20 milioane de euro datorii la Bugetul de Stat.

Astfel, Fortuna a trebuit ca, din ditamai achiziția, să se mulțumească doar cu fondul comercial al Public Bet, adică locațiile și o parte dintre angajați. Practic, FEG a intrat pe piața românească cu stângul și cu o țeapă slovacă.

Din 2016 până în 2018, Fortuna a schimbat nu mai puțin de 5 manageri. Când, în sfârșit a găsit un director general care a putut memține compania pe un trend crescător, renunță și la acesta din cauza unui val de misoginism. Managerul era femeie.

În 2017, este achiziționată Casa Pariurilor. Și această achiziție vine cu o mică țeapă. Managementul de top este ofertat și luat de către concurență, iar la FEG rămân vreo câțiva mediocri, care într-un an aproape că înjumătățesc încasările grupului.

A treia țeapă vine odată cu decizia de schimbare a softul de pariuri, a nou-achiziționatei Casa Pariurilor, cu softul pe care îl avea instalat Fortuna. Până la această decizie, Casa Pariurilor era, într-un top al încasărilor, pe locul 2, după Superbet. Instalarea noului soft îndepărtează clienții fidelizați în peste 15 ani de către Casa Pariurilor și o plasează de pe locul 2 undeva pe locul 4, după Betano și Unibet.

Ghinion a avut FEG și cu managerii aduși la conducere, durata de viață a unui CEO în fruntea companiei având o medie de circa 15 luni. Cum toți cei după 2019 au fost expați, probabil că nici măcar nu au avut timp să realizeze că Bucureștiul nu este Budapesta.