Păcănelele au reprezentat start-up-ul jocurilor de noroc pe plaiurile noastre mioritice. În primul episod am povestit despre temerarii veleitari, care aduceau aparate pe care apoi le piratau în mii de copii.

Pe la începutul anilor ‘90, afacerea organizată cu sloturi a fost implementată de către oamenii din sistem, în special foști securiști, care din pricina diferitelor abuzuri făcute în Epoca de Aur, trebuiau să facă o jumătate de pas în spate și să evite afaceri care necesitau o infrastructură.

Pentru păcănele aveai nevoie de doi-trei electroniști, un șofer, un casier și o contabilă. Practic, implica mai puțini angajați decât o afacere de familie. Inutil de precizat că 99% dintre veniturile obținute erau la negru.

Un alt element important al acestei afaceri era faptul că majoritatea populației a perceput industria într-un mod peiorativ, frecventabilă doar marginalilor, cu toate că începuseră din ce în ce mai multe salarii să fie înghițite de iluzia câștigurilor facile.

Magistrați, lideri de sindicat, cadre din poliție și Gard Financiară pun umărul la invazie

Doi ani, de atât a fost nevoie pentru invazia totală a păcănelelor. Lângă aventurierii care administrau câteva zeci de aparate au venit oamenii sistemului, care exploatau zeci de mii.

Au fost invadate toate locațiile de stat care prin obiectul de activitate generau trafic de persoane: gări, autogări, Circul Globus, cămine culturale, inclusiv celebrele Circul Foamei de prin piețe.

Lucrurile au evoluat și a urmat invazia zonelor miniere, a orașelor mono-industriale (aici s-au folosit din greu unii lideri de sindicat; de exemplu, în Valea Jiului, Miron Cozma era cel care controla o mare parte din afacere).

În mai puțin de doi ani, întâlnirea de gradul trei era imposibil de evitat pentru o persoană activă. Toate barurile și spațiile comerciale de prin sate erau echipate cu două-trei păcănele cu celebrele programe-fructe și poker.

Colaboratorii și aliații la această invazie totală erau chiar cei care trebuiau să verifice exploatarea acestor aparate. Polițiști, magistrați, procurori, oameni de la Garda Financiară sau din administrație erau mufați cu toții la aceste păcănele.

Afacerea avea reguli mafiote, de genul respectarea teritoriului fiecăruia și legea tăcerii.

Prada zilnică: un portbagaj plin cu bani împachetați

Unul dintre primii și cei mai importanți promotori ai acestei noi industrii, unchiul celebrului vlogger Sorin Constantinescu, exploata personal zonele exclusiviste din București.

Poate vă amintiți cum arăta Gara de Nord prin 1995, când sala de așteptare de la clasa a 2-a și cea de biletele la clasa 1 erau adevărate săli de joc pentru cei aflați în tranzit.

Restaurantul gării și gurile de intrare în gară, biroul de bagaje pierdute și zona mediană, toate erau ticsite cu păcănele. Rezultatul, unul pe măsură, zilnic un portbagaj plin cu bani negri.

Ca să avem o evaluare a pieței din acea perioadă, cităm din raportul unei comisii din Ministerul Muncii care evalua gradul de absorbție a salariilor compensatorii în zonele defavorizate.

Concluzia: 29% din sumele cheltuite în zonele defavorizate au mers spre jocurile de noroc.

Să fie primit!