În primul articol v-am descris o scurtă istorie a pariurilor sportive din momentul apariției primului operator licențiat, începând cu anul 1996, și evoluția pieței până la prima consolidare, prin fiscalizarea business-ului, undeva la începutul anilor 2000.
Apariția primului bum al pariurilor sportive, adus de către operatorii serioși, a produs o creștere bruscă a pariorilor. Astfel, s-a ajuns în situația ca oferta locațiilor de pariuri sportive să fie sub cererea pieței.
Această stare de fapt, coroborată cu incompetența celor care erau îndreptățiți să controleze piața dacă funcționează în parametrii legali, a dus la apariția unor societăți de pseudo-bookmakeri, care au reușit să mențină industria într-un peiorativ absolut.
Ca o paranteză, în momentul de față există o instituție dedicată verificării și reglementării pieței de gambling, numită ONJN, și care după mai bine de 10 ani de existență își arată limitele. Adică o entitate coruptă, ineficientă, incapabilă și slab pregătită în raport cu dinamica pieței, care are scăpări fundamentale în aplicarea legii.
Imaginați-vă cum erau acei sinecuriști, prin anul 2000, care controlau piața?! Funcționari publici care cereau ajutorul caselor de pariuri la completarea proceselor verbale, termeni ca miză, șansă, selecție, cotă fiind un paradox și o necunoscută pentru cei care trebuiau să verifice piața.
Așadar, rezumând starea de fapt a începutului de secol 21, unde avem pe de-o parte o ofertă de locații de pariuri sub cerere și instituții ale statului incapabile să înțeleagă și să controleze fenomenul, s-au creat condițiile necesare apariției așa-zișilor francizori de pariuri. Trebuie să menționăm că a oferi o franciză de pariuri în acele vremuri era dacă nu ilegal, măcar la limita limitelor legii.
În ultimii ani, au apărut acele terminale automate de self-betting, care pot avea un iz de normalitate, dar la începutul anilor 2000, orice cârciumar, cârnățar, valutist, cămătar, etc. care avea 10 metri pătrați liberi devenea operator de pariuri sportive.
Rețeta era simplă si este folosită și azi. Un domn își face un SRL, apoi contra unei sume (până de curând) modice și o mică șpagă își ia o licență de pariuri. Ca să meargă mai departe trebuie să achiziționeze un soft sau să-l producă și, cu mai puțin de 10-20.000 de dolari investiți, devine un onorabil provaidăr de pariuri sportive.
Așa a apărut prima hidră în piață. Se numea GSbet și încă îi mai cresc capete. Vom scrie pe larg despre investitorii din spate și sumele câștigate în peste 20 de ani de activitate. Cu multe firme schimbate și taxe neplătite.
Prin comparație, GSbet-ul îi face pe cei de la Total Bet să pară profesioniști, pe Powerbet - așa cum își imaginează ei că sunt, pe Excelbet și pe Baumbet - venind din zona intelectuală, iar pe nea Alexandru Ghețu - un adevărat academician.
Mâine vom trimite un set de întrebări către GSbet, după care vom publica un amplu material.
Este greu să ne imaginăm cum multinaționale ca bet365, bwin, betclic, unibet etc funcționau ilegal, iar un GSbet din lanul de cartofi făcea pariuri.